Cum se montează un termostat de ambient și cum se programează pentru centrală

Termostatul de ambient nu e o piesă complicată: două fire, un contact care se închide când e frig și se deschide când s-a făcut cald, plus un ecran pe care scrii ore și grade. Ce strică rezultatul nu e montajul, ci locul de pe perete și reglajul. Pus deasupra caloriferului, termostatul măsoară aerul cald care urcă de pe el, nu camera în care stai, iar centrala îl ascultă fără să comenteze.

Mai jos sunt lucrurile în ordinea în care se întâmplă pe teren: ce verifici la centrală înainte să cumperi, la ce cotă și pe ce perete se pune aparatul, cum se leagă după ce scoți puntea montată din fabrică pe bornele de termostat, ce face un histerezis de 0,3 grade față de unul de 1 grad și cum arată un program de zi și de noapte care nu lasă casa să se răcească de tot.

De ce centrala pornește degeaba fără termostat de ambient
Ce verifici la centrală înainte să cumperi termostatul
Unde se pune pe perete: cota de 1,5 m și pozițiile de evitat
Montajul: puntea din fabrică, firul, primul test
Histerezisul: 0,3 grade față de 1 grad
Programul de zi și de noapte fără să răcești casa de tot
Cu fir, fără fir sau pe zone: alternativele comparate
Ce mai cumperi pe lângă și cum ceri devizul
Întrebări frecvente

De ce centrala pornește degeaba fără termostat de ambient

O centrală fără termostat de ambient se uită doar la temperatura apei din propriul circuit. Îi pui o temperatură de tur și ea pornește de fiecare dată când apa coboară sub ea, indiferent dacă în living e răcoare sau e deja prea cald. Motivul e pe borne: pe contactele de termostat de ambient, marcate de obicei TA, vine din fabrică o punte. Puntea înseamnă contact închis permanent, adică cerere de căldură nonstop.

Când legi un termostat, muți decizia de pe apă pe aerul din camera de referință. Centrala primește cerere doar când camera a scăzut sub temperatura pe care ai cerut-o. În zilele blânde diferența se vede imediat: casa nu mai e supraîncălzită la prânz și nu mai umbli la butonul centralei de două ori pe zi.

La aparatele pe combustibil solid lucrurile stau puțin altfel. La o centrala pe peleti sau la una pe lemne, termostatul de ambient nu stinge focul: de regulă comandă pompa de recirculare sau regulatorul, iar temperatura apei se reglează separat pe aparat, iar la ce temperatura se tine centrala pe lemne e o discuție în sine. La o centrala termica pe gaz, cererea de căldură chiar oprește și pornește arzătorul.

Ce verifici la centrală înainte să cumperi termostatul

Termostatul se cumpără după centrală, nu invers. Cinci lucruri se citesc în manualul centralei, nu se presupun.

  • Bornele de termostat. În manual apar într-o schemă de conexiuni, marcate de obicei TA, cu puntea din fabrică pe ele. Dacă în schemă nu există asemenea borne, aparatul se comandă altfel și termostatul clasic nu are unde să intre.

  • Ce e pe borne: contact uscat sau tensiune de rețea. La multe centrale bornele de termostat sunt contact uscat, adică termostatul doar închide un circuit de comandă. La altele, pe bornele acelea vine 230 V. Valoarea exactă e scrisă în manualul modelului tău; nu ți-o dau aici, diferă de la aparat la aparat, iar pe tensiune de rețea legătura o face un electrician.

  • On/off sau pe magistrală de comunicație. Un termostat on/off închide și deschide un contact. Unul care comunică cu centrala îi cere să lucreze mai încet în loc să pornească și să se oprească, dar merge doar cu aparatele care au protocolul respectiv și pe bornele lui, nu pe TA.

  • Contactul: normal deschis sau normal închis. La încălzire se folosește contactul care se închide la cerere de căldură. Marcajul e pe spatele termostatului, lângă borne; la cele cu releu există ambele ieșiri.

  • Cu fir sau fără fir. La varianta fără fir, receptorul se leagă tot pe bornele de termostat și are nevoie de alimentare lângă centrală, iar unitatea de cameră merge pe baterii. Nu sapi în perete, dar ai două aparate în loc de unul și baterii de schimbat.

Ce iei cu tine la magazin

Marca și modelul centralei, manualul ei sau o poză cu pagina de conexiuni, tipul de contact de pe bornele de termostat, distanța măsurată în metri de la poziția aleasă pe perete până la centrală, iar dacă mergi pe varianta cu zone, filetul ventilelor de pe distribuitor. Cu lista asta nu te întorci acasă cu piesa care nu intră.

Unde se pune pe perete: cota de 1,5 m și pozițiile de evitat

Cota de referință e 1,5 m de la pardoseală, pe un perete interior. Sub ea, termostatul prinde aerul rece care stă jos; mult peste ea, prinde aerul cald de sub tavan. La 1,5 m citește aproximativ ce simți tu când stai în picioare în camera aceea. Camera de referință e cea în care stai efectiv cel mai mult, de obicei livingul, nu holul și nu camera în care ții ușa închisă toată ziua.

  • Deasupra caloriferului sau pe verticala lui. Aerul cald urcă de pe calorifer, termostatul se crede satisfăcut și taie încălzirea cu camera încă rece.

  • În bucătărie. Două ochiuri aprinse și cuptorul pornit ridică temperatura acolo, iar termostatul oprește căldura în toată casa. Gătești la căldură și tremuri în dormitor.

  • Pe peretele în care urcă coșul de fum. Zidăria din jurul coșului e caldă când aparatul merge și rece când stă, deci termostatul măsoară coșul, nu camera.

  • Pe un perete exterior. Iarna e mai rece decât aerul din cameră, deci centrala merge mai mult decât trebuie.

  • În curent. Lângă ușa de intrare, sub o fereastră care se deschide, în dreptul unei grile de ventilație.

  • Lângă orice sursă locală de căldură. Soare direct, draperie în fața aparatului, ușă care stă deschisă peste el, televizor, calculator, lampă. Toate încălzesc câțiva centimetri de aer, adică exact ce citește senzorul.

Dacă ai dubii între două poziții, nu ghici. Pune un termometru de cameră în fiecare, la 1,5 m, și lasă-le câteva ore cu încălzirea pornită. Compară cu un al treilea, pus în mijlocul camerei la înălțimea mesei. Poziția care se apropie de cea din mijlocul camerei e cea bună. Cu cât se depărtează, cu atât o să reglezi la nesfârșit temperatura de pe ecran, ca să compensezi o eroare de montaj.

Încă un detaliu care se uită: în camera cu termostat, caloriferul nu se strangulează cu cap termostatat pe valoare mică. Capul închide caloriferul, camera nu ajunge la temperatură, termostatul ține centrala pornită și încălzește restul casei. Două reglaje care se bat cap în cap.

Montajul: puntea din fabrică, firul, primul test

Pe partea de cameră și pe traseul firului, un om priceput se descurcă. Pe partea de borne regula e simplă: dacă nu ești sigur ce tensiune ai în fața ta, nu o atinge.

  1. Oprește centrala de la butonul ei, apoi scoate-o din priză. Dacă e alimentată prin cablu fix, scoate siguranța din tablou și verifică lipsa tensiunii; nu te lua după poziția întrerupătorului.

  2. Deschide doar capacul cutiei de conexiuni, cel prevăzut în manual pentru legături. Nu umbli în partea de ardere și nu desfaci nimic de pe traseul de gaz.

  3. Găsește bornele de termostat în schema din manual. Pe ele vine o punte: un etrier metalic sau un fir scurt montat din fabrică.

  4. Scoate puntea și păstrează-o. Dacă o lași montată, centrala vede cerere de căldură permanentă și termostatul nu are niciun efect, oricât îl programezi. Pune-o într-o punguță lipită pe manual; îți trebuie dacă demontezi vreodată termostatul.

  5. Trage firul de comandă cu două conductoare de la poziția din perete până la centrală, în tub, pe un traseu separat de cablurile de forță unde se poate. Lasă rezervă la fiecare capăt; tăiatul scurt se plătește cu o doză mutată.

  6. Leagă cele două conductoare pe bornele de termostat ale centralei și pe bornele de contact ale termostatului. Dacă aparatul are și borne de alimentare, nu le confunda cu cele de contact; sunt marcate separat.

  7. Fixează placa de bază pe doză cu nivela pe ea. Strâmb se vede de la ușă și nu se mai corectează după ce ai găurit.

  8. Alimentează centrala și fă testul: urcă temperatura cerută mult peste cea din cameră, iar centrala trebuie să intre în cerere de căldură în câteva secunde. Coboară apoi mult sub temperatura camerei, iar centrala trebuie să se oprească. Dacă nu se întâmplă niciuna, oprește alimentarea și verifică legătura, nu reglajul.

Ce nu faci singur

Dacă pe bornele de termostat ai tensiune de rețea, legătura o face un electrician. Orice intervenție pe partea de gaz, inclusiv demontarea unor componente ca să ajungi la cutia de conexiuni, se face de o firmă autorizată.

Verifică și condițiile de garanție ale aparatului: dacă acestea cer intervenție prin service autorizat, un termostat montat de tine te poate costa mai mult decât manopera pe care o economisești.

Histerezisul: 0,3 grade față de 1 grad

Histerezisul e diferența dintre temperatura la care termostatul cere căldură și cea la care o taie. Cu un histerezis de 0,3 grade, termostatul cheamă centrala după ce camera a scăzut cu trei zecimi de grad sub valoarea cerută. Cu 1 grad, așteaptă să scadă cu un grad întreg.

Consecința e aceeași poveste văzută din două capete. Cu 0,3 grade, centrala pornește des și stă puțin de fiecare dată, iar temperatura din cameră e aproape plată. Cu 1 grad, pornește rar, stă mult, și treci alternativ prin cald și răcoare.

Reglaj Ce simți în cameră Cum pornește centrala Unde merge bine
0,3 grade variație mică, greu de simțit porniri frecvente, de scurtă durată calorifere cu volum mic de apă, case bine izolate, aparate care modulează
1 grad se simte trecerea de la cald la răcoare porniri rare, de durată lungă încălzire în pardoseală, instalații cu volum mare de apă, aparate pe combustibil solid

Câte porniri pe oră îți ies la fiecare reglaj nu pot să-ți spun, și nimeni nu poate fără să vadă instalația: depinde de puterea aparatului față de nevoia casei, de volumul de apă din instalație și de cât de repede pierde casa căldura. Metoda e însă la îndemână: stai o oră cu ceasul lângă centrală și numeri pornirile pe reglajul din fabrică, apoi repeți după ce schimbi histerezisul, pe vreme asemănătoare. Două cifre măsurate în casa ta bat orice regulă generală.

De ce contează: pornirile foarte scurte și foarte dese nu încălzesc, doar aprind și sting, iar aprinderea, ventilatorul și pompa se uzează degeaba. În partea cealaltă, un histerezis mare pe o instalație care reacționează rapid se simte ca o cameră care se răcește înainte să pornească din nou. Dacă ai volum mare de apă în instalație, de pildă un rezervor de acumulare, inerția lucrează pentru tine și histerezisul mare nu deranjează; despre asta e discuția cu puffer sau fara.

Unde se găsește reglajul

Nu toate termostatele au histerezis reglabil. La cele care au, parametrul stă într-un meniu de instalare, nu în cel de zi cu zi, și se numește histerezis, diferențial sau zonă neutră, după producător. Dacă nu apare în manual, aparatul nu îl are și rămâi cu valoarea din fabrică.

Programul de zi și de noapte fără să răcești casa de tot

Greșeala clasică la primul program: cobori mult noaptea, ca să economisești, iar dimineața centrala merge la putere maximă mult timp ca să recupereze. Ce ai câștigat peste noapte îl dai înapoi în recuperare, plus că te trezești în casă rece. Casa are inerție: pereții, mobila și apa din instalație se răcesc încet și se încălzesc încet. Programul bun se potrivește cu inerția casei tale, nu cu un tabel luat de pe internet.

  1. Prima noapte cobori puțin, o treaptă mică sub temperatura de zi. Nu pornești cu o coborâre mare.

  2. Pui ora de revenire la temperatura de zi înaintea orei la care te trezești și notezi când a ajuns efectiv camera la valoarea cerută.

  3. Dacă a ajuns înainte de trezire și centrala a avut și pauze, mai poți coborî cu o treaptă noaptea următoare.

  4. Dacă nu ajunge nici la o oră după ce te-ai trezit, ai coborât prea mult sau ai pornit prea târziu. Urci valoarea de noapte sau muți ora de revenire mai devreme.

  5. Repeți până găsești combinația la care dimineața e cald la ora potrivită, iar centrala nu a mers continuu toată noaptea.

Cu câte grade se coboară noaptea nu e o cifră universală și nu o inventez aici: depinde de izolație, de suprafața vitrată, de tipul de încălzire și de cât de repede livrează instalația. Metoda de sus îți dă propria cifră în trei nopți de probă.

Două cazuri particulare. La încălzirea în pardoseală, coborârea de noapte aproape nu are sens: șapa răspunde atât de lent încât recuperarea de dimineață nu mai prinde dimineața, așa că acolo se ține o temperatură constantă și se reglează o dată. Iar când pleci de acasă câteva zile, nu stingi încălzirea: folosești regimul de vacanță sau funcția anti-îngheț a termostatului. O casă lăsată complet rece înseamnă risc pe țevi, umezeală în pereți și o repornire lungă la întoarcere.

Cu fir, fără fir sau pe zone: alternativele comparate

Toate variantele de mai jos fac același lucru, dar nu la aceeași adresă. Le compar pe un singur criteriu, pentru că ăsta decide totul: ce comandă efectiv fiecare.

Varianta Ce comandă Ce lucrare cere Limita ei
Termostat on/off cu fir contactul de pe bornele de termostat, adică pornirea centralei un fir cu două conductoare, din cameră până la centrală o singură cameră decide pentru toată casa
Termostat fără fir același contact, prin receptorul de lângă centrală alimentare pentru receptor, baterii în unitatea de cameră depinde de rază și de pereți, plus baterii de schimbat
Termostat pe magistrală de comunicație regimul de lucru al centralei, nu doar pornirea borne dedicate și aparat compatibil nu merge pe orice centrală, se verifică înainte de cumpărare
Capete termostatate pe calorifere debitul pe fiecare calorifer, cameră cu cameră înlocuirea robinetului de tur, fără parte electrică nu pornesc centrala; cer un termostat de ambient în camera de referință
Zone cu actuatoare pe distribuitor fiecare circuit, separat distribuitor, câte un actuator pe circuit, cablu de comandă mai multe piese și mai multe puncte de reglaj de întreținut

În practică: dacă ai un apartament sau o casă mică, cu un singur spațiu principal, termostatul on/off cu fir pe bornele centralei face treaba și are puține lucruri care se pot strica. Dacă nu vrei fir prin perete, varianta fără fir rezolvă, cu condiția să ai unde alimenta receptorul. Dacă ai camere care se încălzesc foarte diferit, nu mai e o problemă de termostat, ci de echilibrare: capete termostatate pe calorifere plus un termostat în camera de referință, sau control pe zone cu distribuitor calorifere și câte un circuit pentru fiecare parte a casei.

Numai pentru varianta cu zone: pe fiecare ieșire comandată de pe distribuitor se montează un actuator, iar primul lucru de verificat e filetul ventilului. Pentru ventilele cu filet M30x1,5 intră modelele de mai jos, unul dintre ele cu deschidere manuală, utilă când vrei să deschizi circuitul fără comandă electrică, și unul fără fir, pentru cazul în care nu poți trage cablu de comandă până la distribuitor.

Ce mai cumperi pe lângă și cum ceri devizul

Prețul de pe eticheta termostatului nu e costul montajului. Lista de mai jos e ce ajunge în coș și în factură, pe linii separate, ca să nu te surprindă nimic la final.

  • Termostatul propriu-zis, cu placa lui de bază.

  • Doza de perete, dacă nu ai una pe poziția aleasă, plus dibluri și șuruburi.

  • Firul de comandă cu două conductoare și tubul de protecție, pe lungimea măsurată de la poziția din perete până la centrală.

  • Baterii pentru varianta fără fir și o priză sau o alimentare pentru receptor.

  • Actuatoarele și cablul lor, dacă mergi pe control pe zone, câte unul pentru fiecare circuit comandat.

  • Manopera: trasul firului, spartul și reparatul tencuielii dacă firul intră în perete, montajul aparatului, legătura la centrală.

  • Intervenția unui electrician, dacă bornele sunt pe tensiune de rețea, și a unei firme de service, dacă aparatul e în garanție și condițiile o cer.

Sume în lei nu scriu, pentru că nu am o sursă de prețuri pentru servicii, iar o cifră pusă pe hârtie azi se învechește repede. Cere oferta scrisă pe liniile de mai sus la două firme și compară linie cu linie. Dacă o firmă îți dă un singur număr, cere-i defalcarea: diferențele apar aproape întotdeauna la manoperă și la ce se întâmplă cu peretele.


Pe scurt, ce ții minte când ajungi acasă cu aparatul: puntea din fabrică se scoate, altfel nu ai făcut nimic; cota e 1,5 m pe perete interior, departe de calorifer, de bucătărie și de coș; histerezisul de 0,3 grade dă porniri dese și temperatură plată, cel de 1 grad dă porniri rare și variație simțită; iar programul de zi și de noapte se stabilește prin măsurători în casa ta, nu din tabele.

Întrebări frecvente

Pot monta singur un termostat de ambient?

Partea de cameră, doza, firul și legătura pe bornele de contact uscat sunt la îndemâna unui om priceput, cu centrala scoasă de sub tensiune. Dacă pe bornele de termostat ai tensiune de rețea sau nu ești sigur ce e pe ele, legătura o face un electrician. Pe partea de gaz nu umbli deloc, acolo intervine doar o firmă autorizată.

Trebuie scoasă puntea de pe bornele de termostat?

Da. Puntea din fabrică ține contactul închis permanent, iar centrala citește cerere de căldură continuă, deci termostatul nu are niciun efect. Se scoate și se păstrează, pentru cazul în care demontezi termostatul.

La ce înălțime și pe ce perete se pune?

La 1,5 m de la pardoseală, pe perete interior, în camera în care stai cel mai mult. Nu deasupra caloriferului, nu în bucătărie, nu pe peretele cu coșul de fum, nu în curent și nu în soare direct.

Ce histerezis aleg, 0,3 sau 1 grad?

0,3 grade dacă vrei temperatură cât mai plată și ai o instalație care reacționează repede; 1 grad dacă ai inerție mare, adică pardoseală sau volum mare de apă, și vrei porniri rare și lungi. Decizia se verifică numărând pornirile într-o oră, pe fiecare reglaj.

De ce pornește centrala deși termostatul arată temperatura atinsă?

Cel mai des pentru că face apă caldă menajeră, care are prioritate, sau pentru că rulează o funcție proprie de protecție, cum e anti-îngheț sau deblocarea pompei. Dacă nu e niciuna, termostatul măsoară altceva decât camera: verifică poziția de pe perete înainte să schimbi aparatul.

Comentarii