Prima zi rece arată la fel în multe case: dai drumul la căldură, centrala pornește, iar peste o oră sau două acul manometrului a coborât sub 1 bar. Uneori aparatul se oprește singur și afișează un cod. Nu e neapărat o defecțiune. O instalație care a stat oprită toată vara are aer în ea, iar aerul se vede pe manometru abia după ce îl scoți afară.

Mai jos e procedura din ziua aia, pas cu pas: unde citești manometrul, ce valoare e normală la rece, cum deosebești o scădere firească de o pierdere reală, cum completezi prin robinetul de umplere fără să treci de 2 bar și ce verifici la vasul de expansiune înainte să dai telefon la service. Nu e un ghid de ales vasul și nu e o listă de coduri de eroare. E ce faci în ziua în care acul a căzut.

Ce ții la îndemână înainte să începi

Cheia de aerisire sau o șurubelniță lată, în funcție de ce robineți ai pe calorifere. O cârpă și un vas mic, de o jumătate de litru. Manualul centralei, pentru că valoarea de presiune cerută de producător e scrisă acolo și primează în fața oricărei reguli generale. O lanternă. Și un telefon, ca să notezi ora citirii. Dacă ai instalația pe mai multe niveluri, mai ai nevoie de ceva timp: aerisirea corectă înseamnă un tur complet al caloriferelor, nu doar cel din bucătărie.

De ce cade presiunea exact când pornești căldura

Apa își schimbă volumul cu temperatura. La rece, instalația stă la o valoare; când centrala încălzește agentul termic, apa se dilată, presiunea urcă, iar vasul de expansiune preia diferența. Asta e mișcarea normală și se repetă în fiecare zi de iarnă. Nu se corectează, nu se ajustează, doar se cunoaște: de aceea toate citirile care contează se fac la rece.

Peste vară, în instalație intră aer. Vine din apa de completare, care are întotdeauna gaze dizolvate, din îmbinările care nu picură dar respiră și din orice calorifer golit parțial pentru zugrăvit. Aerul stă sus: în capetele caloriferelor de la ultimul nivel, în coturile înalte ale coloanelor, în corpul pompei. Cât timp e acolo, ocupă volum și ține acul mai sus decât ar sta apa singură. Când îl scoți la aerisire, acul cade. În momentul ăla n-ai pierdut apă, ai pierdut aer.

A treia cauză e pierderea reală: un racord care picura și vara, garnitura uscată a unui robinet de aerisire, supapa de siguranță care lasă din când în când. Vara nu se observă, pentru că nimeni nu se uită la manometru când instalația e oprită. În octombrie se observă în prima seară.

Multe centrale murale opresc arzătorul sub un prag de presiune și afișează un cod de eroare. E o protecție, nu o defecțiune: fără apă suficientă în circuit, schimbătorul se încinge local. Ce înseamnă fiecare cod scrie în manualul aparatului tău; pentru centralele Ariston am explicat lista separat, acolo intră și eroare 501 ariston. Codul îți dă direcția, nu procedura; procedura e mai jos.

Unde citești manometrul și ce valoare e normală la rece

La centralele murale, manometrul e pe fața aparatului: fie cadran rotund cu ac, fie o valoare pe afișaj. La unele modele stă jos, lângă racorduri, în spatele unei clapete pe care trebuie să o deschizi. La instalațiile pe combustibil solid îl găsești pe grupul de siguranță sau direct pe corpul aparatului, uneori într-un cadran combinat cu termometrul, cu două ace pe același cadran.

Regula de citire e una singură: presiunea se citește la rece. Rece înseamnă instalație oprită de câteva ore, cel mai simplu dimineața, înainte de pornire. O citire la cald și una la rece nu se compară între ele, sunt două stări diferite ale aceleiași instalații, iar jumătate din panicile de octombrie vin din comparația asta greșită.

La rece, majoritatea instalațiilor de apartament și de casă cu centrală murală lucrează între 1 și 1,5 bar. Sub 1 bar, aparatul se blochează de regulă singur. Peste 2 bar la rece e prea mult: la cald apa nu mai are unde să se dilate și surplusul iese pe supapa de siguranță, adică pierzi apă exact atunci când credeai că ai pus rezervă. Verifică totuși manualul centralei tale, pentru că producătorul scrie acolo minimul și maximul pentru aparatul lui.

La casele pe mai multe niveluri contează și înălțimea coloanei de apă. Zece metri de apă înseamnă aproximativ 1 bar. Dacă ultimul calorifer e la șapte metri deasupra centralei, ai nevoie de aproape atât doar ca să ajungă apa acolo, plus rezerva de lucru. De aceea o casă cu parter, etaj și mansardă stă bine spre capătul de sus al intervalului, iar un apartament cu toate caloriferele pe același nivel merge liniștit spre capătul de jos.

Nu umple la 2 bar ca să reziste mai mult

Ideea că e mai bine să pui mai multă apă ca să nu completezi des se întoarce împotriva ta în aceeași seară. Dilatarea la cald e o certitudine. Dacă pornești de la 2 bar la rece, ajungi la supapa de siguranță când instalația intră în regim, supapa lasă apa afară, iar a doua zi dimineață ești sub 1 bar. Ai plecat cu prea mult și ai ajuns cu prea puțin, iar supapa a fost solicitată degeaba.

Scădere firească sau pierdere reală: testul de 24 de ore

Cele două se deosebesc după cum se comportă acul în timp, nu după cât a scăzut o dată. O cădere mare, o singură dată, imediat după aerisire, e normală. O cădere mică, dar care se repetă zi de zi, e o pierdere. Testul e simplu și nu cere nimic în plus față de ce ai deja în casă.

1. Aerisește tot circuitul, calorifer cu calorifer, și distribuitorul dacă ai încălzire în pardoseală.

2. Completează până la valoarea cerută la rece de manualul centralei.

3. Notează cifra și ora pe un bilet lipit pe centrală. Memoria nu ține zecimile, iar aici zecimile sunt tot ce ai.

4. Lasă instalația să lucreze normal o zi, fără să umbli la nimic.

5. A doua zi dimineață, tot la rece, citește din nou și compară cu biletul.

Notează și de câte ori ai completat într-o lună. O instalație etanșă cere apă rar și sezonier. Una care cere apă în fiecare săptămână are o problemă care se repară, nu una care se administrează: fiecare completare aduce săruri și oxigen proaspăt în circuit, iar astea ajung tot în schimbător și în pompă.

Cum completezi instalația, pas cu pas

Robinetul de umplere leagă conducta de apă rece de returul instalației. La centralele murale e dedesubt: un mâner mic, adesea albastru, sau o cheie glisantă pe care o tragi și o rotești. La instalațiile cu centrală pe combustibil solid, umplerea se face de obicei printr-un racord separat, tot de pe apa rece, uneori chiar la grupul de siguranță.

1. Oprește încălzirea și lasă instalația să se răcească. Apă rece într-un schimbător fierbinte înseamnă o diferență bruscă de temperatură exact acolo unde nu îți permiți fisuri.

2. Identifică robinetul de umplere cu schema din manual în față. Dacă nu ești sigur care e, nu-l cauți prin încercări: întrebi instalatorul care ți-a făcut lucrarea.

3. Deschide-l puțin, nu complet. O să auzi apa intrând. Ține mâna pe el tot timpul.

4. Urmărește manometrul, nu ceasul. Închizi când ai ajuns la valoarea cerută la rece, pentru majoritatea instalațiilor undeva între 1 și 1,5 bar.

5. Închide complet și verifică încă o dată că e închis. Un robinet lăsat crăpat ține instalația legată la presiunea rețelei, iar dimineața găsești acul sus și supapa picurând.

6. Aerisește caloriferele, de la nivelul de jos spre cel de sus. La fiecare, ții cârpa și vasul dedesubt, deschizi până iese apă fără sfârâit, apoi închizi.

7. Recitește manometrul. După aerisire va fi mai jos decât l-ai lăsat. Completezi din nou până la valoare și, dacă a ieșit mult aer, mai faci un tur peste câteva zile.

8. A doua zi dimineață, la rece, mai citești o dată. Aia e cifra pe care o ții minte pentru tot sezonul.

Dacă ai trecut de 2 bar, nu e o catastrofă, dar nu se lasă așa. Scoți surplusul pe robinetul de aerisire al unui calorifer, cu vasul dedesubt, sau pe robinetul de golire, câte puțin, cu ochii pe manometru. Mai bine în doi pași mici decât într-unul mare, pentru că acul se mișcă repede în jos și ajungi ușor sub 1 bar.

Dacă ai un punct înalt la care nu ajungi cu cheia la fiecare tur de aerisire, un aerisitor automat de 1/2 scoate aerul singur; cel cu clapetă de sens are avantajul că se poate demonta fără să golești coloana. Înainte de comandă, verifică în fișa fiecăruia filetul, poziția de montaj și circuitul căruia îi e destinat.

Vasul de expansiune: ce verifici înainte să chemi service-ul

Vasul de expansiune e un recipient cu o membrană: de o parte apa din instalație, de cealaltă o pernă de aer sub presiune. Când apa se încălzește și se dilată, împinge membrana și comprimă perna. Când se răcește, perna împinge apa înapoi. Atât face, și cât timp face asta nu îl bagi în seamă.

Când perna își pierde presiunea sau membrana se sparge, dilatarea nu mai are unde să se ducă. Rezultatul e exact tiparul din tabel: la cald presiunea sare și picură pe supapă, la rece cade sub 1 bar. Completezi seara, dimineața ești iar jos, și tot așa. Înainte să comanzi vas nou sau să plătești o deplasare, ai două verificări pe care le poți face singur.

• Ventilul. Vasul are un ventil ca la roata de bicicletă, sub un capac de plastic. Apeși scurt pe el cu vârful unei șurubelnițe, cu o cârpă dedesubt. Dacă iese aer, membrana e întreagă. Dacă iese apă, membrana e spartă, iar vasul se înlocuiește, nu se repară.

• Sunetul. La un vas montat separat, lovește ușor cu degetul de sus în jos. Partea cu aer sună a gol, partea cu apă sună plin. Un vas care sună plin pe toată înălțimea e, de regulă, plin de apă.

Presiunea din perna de aer se măsoară doar cu circuitul depresurizat, altfel citești presiunea apei, nu a aerului. Valoarea corectă e scrisă pe eticheta vasului sau în manualul centralei și diferă de la o instalație la alta, așa că nu îți dau aici o cifră universală: nu există. Reglarea se face cu o pompă cu manometru, aceeași de la roți, iar dacă vasul e montat în interiorul centralei, operația intră în sarcina service-ului, pentru că presupune golire și demontare.

Dacă ai centrală pe lemne sau pe peleți

La instalațiile pe combustibil solid, vasul e adesea montat separat, pe retur, iar unele instalații vechi au vas deschis în punctul cel mai înalt al casei, caz în care manometrul se citește altfel și completarea se face prin vas. Diferența practică e alta, însă: un aparat pe combustibil solid nu se oprește singur când presiunea scade, așa cum face o centrală murală, deci controlul îți revine ție. Citește manometrul înainte de fiecare alimentare, nu după.

Despre regimul de lucru al unui astfel de aparat am scris separat, la ce temperatura se tine centrala pe lemne, iar variantele de aparat sunt grupate la centrala pe peleti. Dacă instalația are rezervor de acumulare, volumul de apă e mult mai mare, deci și dilatarea, deci și vasul trebuie pe măsură; despre acumulare am scris aici: cu puffer sau fara.

De unde pleacă apa: ce verifici singur, cu lanterna

O pierdere mică nu se vede ca o baltă. Se vede ca o urmă albă de calcar la o piuliță, ca o pată de rugină uscată sub un racord sau ca un fir de umezeală pe o țeavă. Ia lanterna și fă turul în ordinea asta:

• racordurile caloriferelor, robineții de tur și retur, capetele termostatice, mai ales la caloriferele mutate sau schimbate vara;

• robineții de aerisire manuală, unde garnitura uscată lasă câte o picătură la fiecare deschidere;

• zona de sub centrală: pompa, îmbinările flexibile, racordurile filetate, tabla de sub aparat;

• distribuitorul, unde sunt multe îmbinări la un loc, fie că e de pardoseală, fie distribuitor calorifere;

• supapa de siguranță și țeava ei de scurgere: dacă acolo e umed, pierderea e reală, doar că iese pe traseul de siguranță și nu o vezi prin casă;

• traseele îngropate: o pată de umezeală la baza peretelui, o porțiune caldă în șapă acolo unde nu are ce căuta, un mucegai apărut peste vară.

Metoda care scoate la iveală pierderile mici: șterge fiecare îmbinare suspectă cu o hârtie uscată și pune un șervețel dedesubt. Peste o zi, șervețelul îți spune mai mult decât ochiul. O piuliță olandeză evident slăbită se poate strânge puțin, cu contracheia pe partea fixă, ca să nu răsucești țeava. Ce cere desfacere, refacerea etanșării și golirea zonei nu e treabă de seara târziu și în niciun caz cu instalația caldă.

Și o confuzie frecventă: presiunea din instalația de încălzire nu are legătură cu presiunea apei menajere din casă. Dacă îți pică presiunea la duș, aia e cu totul altă instalație și se rezolvă în altă parte, de exemplu prin reglare presostat hidrofor. Există totuși o punte între cele două circuite la centralele care fac apă caldă instantaneu: dacă schimbătorul secundar e fisurat, apa sanitară, care stă la presiune mai mare, intră în circuitul de încălzire. Semnul e invers față de tot ce am discutat până acum, presiunea urcă singură, mai ales după ce cineva a folosit apă caldă. Aia se rezolvă la service.

Completezi prea des: manual sau automat, pe aceleași criterii

Dacă ai o instalație mare, cu vas montat greu accesibil, sau o casă în care nu stai permanent, apare întrebarea dacă nu e mai bine un dispozitiv care completează singur. Le compar pe aceleași criterii, ca să se vadă unde câștigi și unde pierzi.

Concluzia practică: automatizarea e comodă, dar nu e diagnostic. O instalație care pierde apă și e completată automat adună oxigen și depuneri, iar tu afli târziu, când se aude pompa. Dacă alegi varianta asta, tot citești manometrul o dată pe lună, exact ca înainte.

Un alimentator automat cu manometru face exact ce scrie în coloana din dreapta: menține presiunea la valoarea reglată. Verifică în fișa produsului pragul de lucru, filetul de racordare și dacă se potrivește tipului tău de instalație înainte să comanzi.

Când te oprești și chemi un autorizat

Sunt situații în care completarea nu mai e răspunsul și în care insistența costă mai mult decât deplasarea unui om:

• presiunea cade de la o zi la alta și, după turul cu lanterna, nu ai găsit nicio urmă;

• supapa de siguranță picură continuu, nu doar când instalația intră în regim;

• la apăsarea ventilului vasului de expansiune a ieșit apă;

• presiunea urcă singură, fără să fi completat tu;

• vezi apă sub centrală sau pe tabla de dedesubt;

• aparatul dă cod de eroare și după ce ai adus presiunea la valoare și ai aerisit complet.

Unde se oprește treaba ta

Citirea manometrului, aerisirea caloriferelor, completarea pe robinetul de umplere și verificarea ventilului la un vas montat separat sunt operații pe care le face proprietarul. La partea de gaz, la arzător, la supapa de gaz, la electronica aparatului și la conexiunile electrice nu se umblă: intervențiile acolo se fac de o firmă autorizată. Nu e prudență de formă. O intervenție făcută de altcineva poate anula garanția aparatului, pe lângă riscul direct.

Despre costul total, ca să nu îl afli pe bucăți: când suni la service, cere devizul pe linii separate, deplasare, manoperă și piese, și întreabă din start dacă deplasarea se scade din manoperă și dacă piesa o aduc ei sau o cumperi tu. Nu scriu aici sume, pentru că nu am o sursă de prețuri pentru servicii, iar o cifră inventată nu te ajută la telefon. Ce te ajută e să știi din ce se compune nota. Dacă ești la începutul poveștii și abia alegi aparatul, am scris separat un ghid despre centrala termica pe gaz.

Întrebări frecvente

Cât de des e normal să completez apă în instalație?

Rar. O instalație etanșă, cu vasul de expansiune sănătos, poate trece un sezon cu o completare la pornire și, eventual, încă una după primul tur de aerisire. Nu îți dau un număr de completări pe an ca prag, pentru că depinde de volumul instalației și nu am o măsurătoare pe care să mă bazez. Criteriul bun e comparația cu tine însuți: dacă frecvența crește de la un an la altul, ai o pierdere care se agravează.

Pot porni centrala dacă manometrul arată sub 1 bar?

De regulă aparatul nu te lasă, iar blocajul e o protecție pentru schimbător. Nu căuta metode de a trece peste el. Completezi întâi, aerisești, apoi pornești.

Am completat și am aerisit, dar tot am calorifere reci sus. E tot presiunea de vină?

Probabil nu. Presiunea corectă e o condiție, nu o garanție a circulației. Un calorifer cald jos și rece sus mai are aer în el și cere încă o aerisire. Unul rece de tot are robinetul închis, un cap termostatic blocat sau o problemă de echilibrare între circuite, care se rezolvă la robineții de retur, nu din manometru.

Presiunea urcă singură, fără să completez. Ce înseamnă?

Două cauze frecvente. Prima, robinetul de umplere care nu mai ține sau a rămas crăpat; verifică-l primul, e gratis. A doua, la centralele cu preparare instantanee a apei calde, schimbătorul secundar fisurat, care lasă apa sanitară să treacă în circuitul de încălzire. A doua e treabă de service.

Trebuie tratată apa cu care completez?

Fiecare completare aduce în circuit săruri și oxigen dizolvat. Într-o instalație etanșă, completată rar, nu e o problemă practică. Într-una completată săptămânal, depunerile se adună în schimbător și în pompă, ceea ce e încă un motiv să repari pierderea în loc să o compensezi cu apă. Ce anume e potrivit pentru apa din zona ta îți spune instalatorul, pe baza analizei apei.

Manometrul arată zero, dar caloriferele sunt calde. Ce fac?

Nu completa după el. Dacă instalația ar fi goală, caloriferele n-ar fi calde. Cel mai probabil e blocat acul sau înfundat tubul instrumentului. Cere verificarea cu alt manometru înainte să bagi apă pe ghicite: o umplere făcută după un instrument defect se termină la supapa de siguranță.

Pe scurt, ce merită lipit pe ușa centralei: citești la rece, ții valoarea cerută de producător, pentru majoritatea instalațiilor între 1 și 1,5 bar, nu treci de 2 bar, aerisești complet și mai citești o dată a doua zi dimineață. Dacă după toate astea presiunea tot cade zilnic, nu mai e treabă de completare, e treabă de reparație, iar cu cât o faci mai devreme, cu atât plătești mai puțină apă și mai puțin calcar.