Un calorifer nu se lasă în ziua în care îl montezi. Se lasă peste o lună sau peste două, după ce a fost umplut, încălzit, răcit și completat de câteva ori. Atunci apare gâtul de lebădă la racord, atunci începe să transpire fitingul, și tot atunci ultimul element rămâne rece, pentru că bula de aer s-a așezat exact în colțul care a coborât.

În cele mai multe cazuri n-a cedat caloriferul. A cedat prinderea în perete, pentru că suportul a fost ales pentru greutatea corpului gol, sau pentru că diblul a fost ales pentru alt material decât are peretele. Restul, adică bula și aerisirea, se decid în cele cinci minute de trasare de dinainte de găurit.

Mai jos e drumul întreg, de la greutatea reală până la ultima verificare, cu ce măsori la fiecare pas. N-o să găsești aici kilograme și milimetri scoși din burtă pentru caloriferul tău, pentru că fiecare model are altă masă și alt conținut de apă. O să găsești metoda prin care scoți cifrele tale: din fișa tehnică a corpului și de pe ambalajul diblului pe care îl ții în mână la raft.

Prima cifră: cât cântărește caloriferul plin, nu cel din cutie

Corpul gol îl ridici cu o mână și ai impresia că ai rezolvat. Numai că suportul nu ține niciodată corpul gol. Ține corpul plin cu apă, plus ce se mai sprijină de el într-o casă cu copii sau cu rufe puse la uscat iarna pe el.

Greutatea în lucru se compune din două cifre pe care le ai amândouă în fișa tehnică: masa proprie și conținutul de apă. La corpurile pe elemente, din aluminiu sau din fontă, ambele sunt date pe element, deci se înmulțesc cu numărul de elemente. La corpurile de tablă, de tip panou, sunt date pe model și pe lungime.

Conversia e singura parte care nu depinde de producător: un litru de apă cântărește aproximativ un kilogram. Litrii din fișă devin, fără alt calcul, kilograme atârnate de perete. De aceea un corp scurt de baie și unul de opt elemente din living nu se prind în același fel, chiar dacă suporții arată identic în raft.

Cifra ta, în două minute

1. Deschide fișa tehnică a corpului pe care îl cumperi și notează masa proprie și conținutul de apă, așa cum sunt date acolo, pe element sau pe model.

2. Înmulțește cu numărul de elemente, dacă cifrele sunt pe element, și adună cele două rezultate. Asta e greutatea pe care o susțin prinderile, nu cea din cutie.

3. Împarte la numărul de puncte de prindere și compară cu sarcina admisă scrisă pe ambalajul diblului, pe rândul materialului din care e peretele tău. Dacă rândul ăla lipsește de pe ambalaj, diblul nu e pentru peretele tău.

Nu îți dau eu kilogramele, pentru că diferă de la un model la altul și o cifră greșită aici se traduce în două dibluri smulse din perete cu tot cu praf. Le ai scrise negru pe alb în fișa corpului, iar dacă vânzătorul nu ți-o poate arăta, ăsta e primul semn de întrebare, nu ultimul.

Câți suporți, unde cad și de ce nu se strâng ca o menghină

Numărul de suporți și pozițiile lor nu sunt la alegerea ta: vin în instrucțiunile de montaj ale corpului, pe tip și pe număr de elemente. Regula care nu se schimbă de la un producător la altul e că prinderile se distribuie simetric față de mijlocul corpului, iar un corp lung nu stă în două puncte. Cu cât are mai multe elemente, cu atât cere mai multe puncte de sprijin.

Suporții au două roluri diferite, și de aceea nu sunt toți la fel. Unii poartă greutatea, adică pe ei stă corpul. Alții țin corpul lipit de perete, ca să nu basculeze când îl împinge cineva sau când tragi de aerisitor. Dacă montezi doar prinderile portante, ai un calorifer care stă, dar care joacă, iar jocul ajunge în racord.

Ce nu e suport: colțarul rămas în perete de la caloriferul vechi. A fost pus pentru alt corp, cu altă masă și cu alt pas între elemente, și a stat ani buni în gaura lui, lărgind-o la fiecare încălzire și răcire. Se scoate, se astupă gaura și se trasează din nou.

Și încă ceva care se uită des: prinderea nu se strânge ca o menghină pe element. Corpul se dilată la cald și trebuie să poată să se miște în suport, fără să frece și fără să fie blocat. Se simte mai ales pe instalațiile alimentate de la o sursă pe combustibil solid, unde temperatura pe tur e mai mare decât la un cazan în condensație. Dacă ai o centrala pe lemne, merită să vezi și la ce temperatura se tine centrala pe lemne, pentru că regimul termic al instalației se vede direct în cât lucrează prinderile.

Peretele hotărăște diblul, nu caloriferul

Aceeași consolă, același șurub, același calorifer: în beton ține ani de zile, în BCA se smulge la prima umplere. Diferența nu e la suport, e la ce are peretele înăuntru. Înainte să cumperi diblurile, află din ce e peretele pe care montezi, și nu din memorie, ci din praful care iese la o gaură de probă.

Praful e cel mai ieftin test. Gri și fin înseamnă beton. Roșu cărămiziu înseamnă cărămidă. Alb, moale, care se face pudră între degete, înseamnă BCA. Alb cu carton care se rupe înseamnă gips-carton, și atunci discuția se schimbă complet.

Două reguli se aplică peste tot. Diametrul burghiului e cel scris pe diblu, nu cel care ți se pare potrivit din ochi. Iar gaura se aspiră înainte să bați diblul: praful rămas înăuntru ține diblul afară și îți dă senzația falsă că s-a strâns, până când corpul se umple cu apă.

Sarcinile admisibile pe diblu, în kilograme, nu le scriu aici. Diferă de la un producător la altul, se dau separat pe fiecare material de perete și pe adâncimea de ancorare, și sunt tipărite chiar pe ambalajul pe care îl ții în mână la raft. Ăla e tabelul care contează pentru peretele tău.

Înainte să dai gaură

Pe peretele de sub un întrerupător sau o priză urcă un traseu de cablu, de obicei aproape vertical. Pe pereții de baie și de bucătărie pot urca și țevi. Treci un detector de metale și de tensiune peste zona marcată, în ambele sensuri, nu doar pe orizontală.

Dacă un punct de prindere cade fix pe traseu, mută caloriferul, nu cablul. Lucrările la instalația electrică și la cea de gaz se execută numai de o firmă autorizată, indiferent cât de simple par.

Trasarea: bula, panta spre aerisitor și ce măsori înainte

Trasarea începe de sus, de la linia care dă orizontalitatea corpului, nu de jos, de la pardoseală. Pardoseala e rareori orizontală, iar dacă îți iei reperul din ea, montezi caloriferul strâmb cu mare precizie.

Folosește o nivelă mai lungă decât distanța dintre punctele de prindere. O nivelă scurtă pusă pe un corp lat minte, pentru că măsoară doar bucata de sub ea. Verifică și nivela: o pui pe linia trasată, citești bula, apoi o întorci cap la cap în același loc. Dacă bula stă la fel, nivela e bună. Dacă sare, nivela decalibrată e motivul pentru care ultimul element o să rămână rece.

Caloriferul se montează la bulă, cu o singură abatere acceptată: o înclinare abia sesizabilă, cu capătul dinspre aerisitor mai sus. Așa aerul urcă singur spre robinetul de aerisire și pleacă la prima purjare. Invers, dacă latura cu aerisitorul rămâne mai jos, aerul se adună în colțul opus, de unde n-ai cum să-l scoți, iar acolo corpul rămâne rece și fâsâie.

Abaterea maximă admisă, exprimată în milimetri pe metru, nu ți-o dau, pentru că o stabilește producătorul corpului în instrucțiunile de montaj și diferă de la un model la altul. Criteriul practic pe care îl verifici singur, cu nivela în mână, e că bula trebuie să atingă reperul, iar dacă se abate, se abate spre aerisitor. Atât.

Tot înainte de găurit se măsoară spațiile: cât rămâne până la pardoseală, cât până la pervaz, cât se depărtează corpul de perete. Valorile vin din fișa corpului tău și din ce ai nevoie ca să încapă robineții dedesubt, cheia de aerisit deasupra și aerul care trebuie să circule prin spate. Verifică-le cu corpul sprijinit în fața peretelui, nu din ochi, pentru că după ce ai găurit se repară cu ipsos, nu cu ruleta.

Montajul, pas cu pas

Ordinea de mai jos are o logică simplă: tot ce se poate corecta ieftin se face înaintea a ceea ce se corectează scump.

1. Citește fișa corpului și notează masa proprie, conținutul de apă, numărul de suporți și pozițiile lor.

2. Pune lista de cumpărături pe hârtie, cu diblurile alese pentru materialul peretelui tău, nu cu cele din punga caloriferului.

3. Sprijină corpul în fața peretelui, pe cutie sau pe două capre, și vezi unde cad prinderile între elemente.

4. Trasează linia de sus cu nivela lungă, apoi marchează pe ea punctele de găurit.

5. Treci detectorul de cabluri și de metale peste zona marcată, în ambele sensuri.

6. Dă o gaură de probă și uită-te la praf: el îți confirmă ce diblu cumperi sau îți arată că cel din buzunar e greșit.

7. Găurește cu regimul potrivit peretelui, la diametrul scris pe diblu, apoi aspiră gaura.

8. Montează diblurile și suporții. Strânge ferm, dar fără să forțezi până rupi diblul în perete.

9. Atârnă corpul gol și verifică-l la bulă. Corectează acum, cât nimic nu e racordat.

10. Racordează turul și returul, montează dopul orb și aerisitorul, apoi umple încet, cu aerisitorul deschis.

11. Verifică racordurile la rece, apoi la cald, și din nou după prima zi de funcționare. Filetele se așază, iar o picătură pe zi se vede abia pe perete.

Aerisirea: de ce ultimul element rămâne rece

Apa din instalație aduce cu ea aer dizolvat, care iese la încălzire și urcă. Într-un corp montat drept, aerul ajunge în punctul cel mai de sus, adică exact acolo unde îl aștepți cu aerisitorul. Într-un corp montat înclinat invers, aerul se strânge în celălalt colț și rămâne acolo, oricât ai purja.

Asta e toată miza pantei minime spre aerisitor: diferența dintre un calorifer pe care îl aerisești o dată, la începutul sezonului, și unul pe care îl purjezi în fiecare lună fără să se facă vreodată cald la capăt.

La aerisitoare ai trei variante, iar criteriul pe care le compari e același: cine îl deschide și cu ce. Cel cu cheie pătrată cere cheia specifică, pe care o pierzi fix în seara în care ai nevoie de ea, dar tocmai de asta nu-l deschide nimeni din greșeală. Cel cu rotiță se deschide cu mâna, deci îl poate purja oricine din casă în jumătate de minut, dar poate fi răsucit și de un copil. Cel automat lucrează fără să fie cineva acasă, în schimb are un plutitor și o garnitură care se pot bloca sau pot începe să picure, deci vrea verificat la fiecare început de sezon.

Varianta cu rotiță, pentru filet de 1/2, se montează în locul dopului orb din partea de sus a corpului și se purjează fără sculă. Verifică întâi filetul dopului pe care îl ai pe calorifer, ca să nu faci al doilea drum.

Când aerisești, presiunea din instalație scade, pentru că apa ia locul aerului. Verifică manometrul după fiecare corp purjat și completează până la valoarea de lucru din manualul centralei tale. Nu îți dau eu o cifră în bari, pentru că depinde de aparat și de înălțimea instalației, iar o valoare greșită înseamnă fie supapa care picură, fie centrala care se oprește în eroare.

Ce mai trebuie cumpărat pe lângă corp

Caloriferul e o singură linie din bon. Lista de mai jos e restul, ca să nu faci al doilea drum la magazin cu lucrarea desfăcută acasă:

• Suporții potriviți tipului de corp. Nu toate caloriferele vin cu ei în cutie, iar cei din cutie sunt uneori gândiți doar pentru zidărie plină.

• Dibluri și șuruburi alese pentru materialul peretelui tău, cu sarcina admisă citită pe ambalaj, pe rândul materialului respectiv.

• Burghie: unul de diametrul scris pe diblu și unul subțire, pentru gaura de probă.

• Robinet de tur și robinet de retur. Fără ele nu poți izola și goli corpul fără să oprești toată instalația.

• Aerisitor și dop orb, alese pe filetul dopurilor de pe corpul tău.

• Etanșare pentru filete și garniturile racordurilor, cumpărate odată cu robineții, nu separat.

• Nivelă mai lungă decât distanța dintre prinderi, ruletă, creion, detector de cabluri, aspirator.

• Dacă golești un circuit vechi ca să adaugi un corp, un agent de curățare pentru instalație, înainte de umplerea la loc.

Pe un circuit vechi, apa care se întoarce în instalație aduce cu ea mâlul depus în ani, iar el se așază exact în corpul nou, la capăt. Un agent neutru de curățare și protecție se adaugă înainte de umplerea finală.

Costul total are trei linii, nu una: corpul, accesoriile de racord și manopera. Prețurile pieselor le vezi actualizate din catalog, în blocurile de mai sus. Pentru manoperă nu scriu sume, fiindcă nu am o sursă de preț pentru servicii, iar o cifră pusă aici s-ar învechi până la primăvară. Cere oferta pe linii separate, cu materialele trecute distinct, și compară două firme pe aceeași listă de piese, nu pe totalul de jos.

Dacă faci instalație nouă și tragi câte un circuit separat pentru fiecare corp, de la un distribuitor calorifere, numărul de circuite se stabilește înainte de trasare, pentru că de el depinde pe unde ies țevile din perete și, implicit, unde pică suporții.

Greșelile care se plătesc

• Suportul vechi refolosit pentru un corp nou, mai greu. Gaura e deja obosită, iar sarcina e alta.

• Diblul de beton bătut în BCA. Ține până la prima umplere, uneori până la a doua.

• Caloriferul înclinat invers față de aerisitor. Rămâne rece la capăt, iar tu crezi că e de la centrală.

• Găurit fără detector, pe traseul de cablu care urcă din doză. Costul reparației depășește orice economie de timp.

• Strâns racordul ținând cheia pe corp, nu pe contrapiesă. Forțezi filetul din calorifer și afli asta când instalația ia presiune.

• Montat fără robineți, ca să iasă mai ieftin. La prima intervenție golești toată instalația, nu un corp.

• Mască sau lambriu peste corp, fără fante de intrare și de ieșire a aerului. Căldura rămâne în nișă, nu în cameră.

Ce faci singur și ce lași pe mâna unui autorizat

Trasarea, găuritul, montarea suporților și atârnarea corpului gol sunt treburi pe care le faci singur, dacă ai sculele și răbdarea să verifici de două ori. De la racordare în sus, discuția se schimbă.

Intervențiile la instalația de gaz și la centrala termică, inclusiv umplerea și punerea sub presiune a unui circuit legat la un cazan aflat în garanție, se execută de o firmă autorizată. La fel și lucrările la instalația electrică, dacă a trebuit să muți o doză sau un traseu ca să încapă corpul. Nu e o formulă de acoperire, e diferența dintre o reparație plătită de cineva și una plătită de tine.

Verifică și condițiile de garanție ale corpului și ale sursei de căldură. Unele cer montaj și punere în funcțiune de firmă, cu proces-verbal. Asta se citește înainte de montaj, nu la prima defecțiune.

Întrebări frecvente

Pot folosi suporții rămași în perete de la caloriferul vechi?

Nu, dacă noul corp are altă masă, alt număr de elemente sau alt pas între ele. Gaura veche s-a lărgit în ani de dilatări și contracții, iar suportul a fost dimensionat pentru alt calorifer. Se scoate, se astupă gaura și se trasează din nou, de la linia de sus.

Câți suporți pun la un calorifer lung?

Numărul îl dă producătorul în instrucțiunile de montaj, pe număr de elemente. Regula generală e că prinderile se distribuie simetric față de mijloc și că un corp lung nu stă în două puncte. Dacă nu mai ai instrucțiunile, cere fișa de montaj a modelului înainte să găurești.

Ce diblu intră în BCA?

Unul special pentru beton celular, care se înșurubează în material și lucrează pe toată lungimea, sau o ancorare chimică. Diblul de beton din punga caloriferului nu ține în BCA. Se găurește fără percuție, iar sarcina admisă se citește pe ambalaj, pe rândul pentru beton celular, nu pe cel general.

Cât de drept trebuie să stea caloriferul?

La bulă, cu o singură abatere acceptată: capătul dinspre aerisitor puțin mai sus, ca aerul să urce spre el. Valoarea maximă a abaterii o dă producătorul corpului în instrucțiuni. Criteriul pe care îl verifici tu, cu nivela, e ca bula să atingă reperul, iar dacă se abate, să se abată în partea aerisitorului.

Pot monta caloriferul pe un perete de gips-carton?

Doar dacă prinderea ajunge în ceva care ține: structura metalică, o traversă montată în perete înainte de placare sau zidul din spate, cu tije mai lungi. În placă, singură, nu se atârnă un corp plin cu apă. Dacă peretele e deja închis, cauți structura cu detectorul înainte de trasare, iar dacă punctele nu cad pe ea, muți caloriferul, nu schimbi diblul.

Cum îmi dau seama că prinderea a cedat, înainte să se vadă?

Pune nivela pe muchia de sus la începutul sezonului și compară cu ce ai trasat la montaj. Dacă bula s-a mutat, sau dacă apare o urmă de praf fin sub una dintre prinderi, diblul lucrează în gaură. Se golește corpul, se demontează și se reface ancorarea, înainte să ajungi la racordul crăpat.