Un sifon de pardoseală se montează o singură dată. După ce s-a turnat șapa și s-a pus gresia, o cotă greșită nu se mai corectează cu șurubelnița, ci cu flexul. De aceea cotele se stabilesc înainte de prima găleată de mortar: panta pardoselii spre sifon, adâncimea gărzii de apă, înălțimea corpului față de planșeu și cât cobori pe drumul până la coloană.

Mai jos le iau pe rând, cu cifre acolo unde am cifre și cu metoda de măsurare acolo unde valoarea depinde de produsul pe care îl cumperi tu. Unde nu pot susține un număr, scriu de unde îl iei: fișa tehnică a sifonului, proiectul de instalații sau instalatorul care vede casa. Milimetri inventați nu găsești aici, pentru că exact ei se plătesc cu o pardoseală refăcută.

Ce ține mirosul afară: garda de apă, nu grătarul

Grătarul de inox pe care îl vezi în pardoseală e o sită. Oprește părul și nasturii, atât. Bariera dintre baia ta și canalizare e coloana de apă din corpul sifonului, numită gardă de apă: apa rămâne blocată între peretele corpului și un clopot sau o membrană, iar gazele din conductă nu pot trece prin ea.

Tot ce urmează lucrează pentru garda asta. Panta duce apa spre sifon și o reîncarcă la fiecare duș. Înălțimea de montaj decide dacă încape un corp cu gardă adâncă sau unul redus. Drumul până la coloană decide dacă garda rămâne pe loc sau e trasă afară de depresiune. Dacă pierzi garda, nu ai un sifon, ai o țeavă deschisă în podea, acoperită de un grătar frumos.

Cum verifici garda fără să demontezi nimic

Scoate grătarul, luminează în corp cu lanterna telefonului și toarnă o cană de apă. Dacă apa rămâne sus, într-un nivel vizibil, garda e acolo. Dacă dispare toată, cu un gâlgâit, ori clopotul lipsește, ori corpul e montat fără piesa care formează garda.

Panta: 1 până la 2 procente spre sifon

Panta pardoselii spre sifon se face între 1 și 2 procente. Tradus în unități pe care le măsori cu dreptarul: 1 până la 2 cm de cădere pe fiecare metru. La 2 m de la colțul cel mai îndepărtat până la sifon, cu o pantă de 1,5 procente, gura sifonului stă cu 3 cm mai jos decât punctul de pornire. Cei 3 cm ies din grosimea pardoselii, deci se calculează înainte, nu se constată după.

Sub 1 procent apa stă în bălți. Nu o vezi cât e umed, o vezi după ce se usucă: halouri de calcar mereu în aceleași locuri, rosturi care nu se mai zvântă, gresie alunecoasă. Peste 2 procente încep alte necazuri: panta se simte la picior, cabina de duș și ușa nu mai stau drept, iar plăcile de format mare nu urmăresc căderea pe două direcții fără să calce pe colțuri.

Panta se face în șapă, nu din adeziv. Adezivul corectează milimetri, nu centimetri, iar dacă încerci să scoți panta din el rămân goluri sub plăci și acolo crapă gresia la prima lovitură. Dacă ții la plăci mari în zona de duș, ori le tai în fâșii ca să urmărească panta, ori muți evacuarea la perete, pe rigolă, unde căderea merge într-o singură direcție.

1. Marchează pe perete cota finită a gresiei, cu laserul sau cu furtunul de nivel.

2. Măsoară distanța, în metri, de la punctul cel mai îndepărtat al încăperii până la centrul sifonului.

3. Înmulțește distanța cu panta aleasă: 1 procent înseamnă 1 cm pe metru, 2 procente înseamnă 2 cm pe metru.

4. Coboară cota sifonului cu rezultatul și vezi ce îți mai rămâne până la planșeu. Acolo trebuie să încapă corpul.

5. Verifică pe mai multe direcții cu dreptarul, nu doar pe una. Punctele înalte se prind cu bula, bălțile se prind cu apa turnată pe șapă.

Garda de apă: minimum 50 mm de coloană de apă

Garda de apă are minimum 50 mm, adică o coloană de apă de cel puțin 5 cm în corpul sifonului. Sub atât, bariera se pierde prea ușor: se evaporă mai repede și cedează la prima depresiune de pe coloană.

Adâncimea gărzii e o caracteristică a corpului, nu a montajului. O citești în fișa tehnică, înainte să plătești. Aici e și legătura cu grosimea pardoselii: corpurile plate, făcute pentru pardoseli subțiri, obțin înălțimea mică tăind exact din garda de apă. Alegerea sifonului și grosimea pardoselii sunt aceeași discuție, nu două.

A doua capcană e de șantier. Clopotul sau cartușul care formează garda se scoate cât se toarnă șapa, ca să nu se umple de lapte de ciment, și de multe ori nu se mai pune la loc. La recepția lucrării, scoate grătarul și uită-te în corp. E o verificare de câteva secunde care îți scutește o baie care miroase din prima săptămână.

Unele sifoane au, pe lângă garda de apă, un opritor uscat: o membrană sau o bilă care se închide când apa s-a dus. E util într-o baie folosită rar sau într-o cameră tehnică, dar se alege în plus, nu în locul gărzii.

Înălțimea de montaj: o aduni din planșeu, șapă, adeziv și gresie

Întrebarea practică nu e cât de înalt e sifonul, ci cât loc ai. Se socotește de sus în jos: pleci de la cota finită a gresiei și scazi, pe rând, grosimea plăcii, stratul de adeziv și grosimea șapei din dreptul sifonului, care e cea mai mică din încăpere, pentru că acolo coboară panta. Ce rămâne până la planșeu e spațiul în care trebuie să intre corpul sifonului, cotul de ieșire și țeava, cu panta ei cu tot.

Grosimile pe care le scazi sunt ale materialelor tale: placa de gresie o măsori cu șublerul, stratul de adeziv îl știe cel care lipește, iar grosimea minimă a șapei o dă producătorul de mortar și proiectul. Înălțimea de construcție a corpului se citește în fișa tehnică a produsului, nu se aproximează după fotografie.

Grătarul se așază la nivelul gresiei finite sau cu un fir sub ea. Deasupra nu are ce căuta: se agață, iar apa se oprește în jurul ramei în loc să intre. Multe corpuri au ramă reglabilă pe înălțime, tocmai ca să recuperezi diferența după ce s-a lipit gresia. Dacă al tău nu are, cota se fixează definitiv înainte de șapă.

1. Poziționezi corpul pe planșeu, la cota calculată, și îl fixezi ca să nu se miște la turnare.

2. Legi țeava de evacuare, cu pantă continuă spre coloană, și faci proba cu apă înainte să acoperi ceva.

3. Aplici hidroizolația și o prinzi de flanșa sau de membrana sifonului, fără să o întrerupi în jurul corpului.

4. Torni șapa cu panta trasată spre sifon și lași rama accesibilă.

5. Lipești gresia continuând panta din șapă, reglezi rama la nivel și rostuiești.

6. Pui la loc clopotul gărzii, umpli cu apă și verifici nivelul.

Proba cu apă se face înainte de șapă

După ce s-a turnat șapa, o scurgere la îmbinare se vede pe tavanul vecinului, nu la tine. Umple sifonul și legătura, lasă-le câteva ore și verifică îmbinările pe uscat. Într-un bloc, orice intervenție pe coloana comună de canalizare se face cu un instalator și cu acordul administrației, nu pe cont propriu.

Distanța până la coloană: cât cobori pe drum

Sifonul nu stă singur. Între el și coloana de canalizare e o legătură care trebuie să coboare continuu. Aritmetica e aceeași ca la pardoseală, doar că se aplică țevii: coborârea = lungimea legăturii înmulțită cu panta țevii. Panta țevii nu o iau eu din burtă, ți-o dă proiectul sau instalatorul care vede traseul. Ca să vezi ordinul de mărime: la o legătură de 3 m, fiecare procent de pantă înseamnă 3 cm de coborâre, luați din aceeași grosime de pardoseală din care iese și corpul sifonului.

Greșeala clasică e să fixezi întâi sifonul, pentru că acolo lucrezi, și să descoperi la capătul celălalt că țeava ajunge la coloană sub racord sau că a ieșit contrapantă. Măsoară ambele capete înainte să fixezi ceva: cota de racord în coloană e dată, ea nu se negociază, iar cota sifonului se așază în funcție de ea.

Pe drum, coturile mănâncă și ele. Un cot la 90 de grade frânează curgerea și adună depuneri mai repede decât două coturi la 45 de grade care fac aceeași schimbare de direcție. Cu cât legătura e mai lungă și mai întortocheată, cu atât panta contează mai mult, iar garda de apă e mai expusă atunci când coloana nu e aerisită cum trebuie.

Pardoseală sub 90 mm: patru soluții comparate pe aceeași măsurătoare

Sub 90 mm de pardoseală totală (șapă plus adeziv plus gresie), un sifon clasic cu ieșire verticală și gardă adâncă începe să nu mai încapă. E granița la care se schimbă discuția: renovări de bloc, mansarde cu planșeu de lemn, orice situație în care nu poți coborî în structură.

Criteriul de comparație e unul singur: câtă grosime cere soluția, de la cota gresiei până la planșeu. Restul (garda, panta, curățarea) se citește pe aceeași linie.

• Soluție

  Grosime cerută

  Garda de apă

  Ce câștigi

  Ce pierzi

• Sifon clasic, ieșire verticală

  Cea mai mare dintre cele patru

  Cea mai adâncă, minimul de 50 mm se atinge ușor

  Curgere bună, curățare simplă prin grătar

  Cere un planșeu în care poți coborî

• Sifon cu ieșire laterală

  Mai mică, ieșirea pleacă pe orizontală

  Depinde de corp, se citește în fișă

  Intră în șapă fără spargerea planșeului

  Panta o faci pe lungimea legăturii, deci ai nevoie de traseu

• Sifon extraplat

  Cea mai mică

  Redusă, multe modele merg cu opritor uscat

  Intră acolo unde nu intră nimic altceva

  Garda mică se golește mai repede, cere apă mai des

• Rigolă liniară cu evacuare orizontală

  Mică, corpul e lung și îngust

  În corpul rigolei, se citește în fișă

  Panta merge într-o singură direcție, plăcile mari rămân întregi

  Lungimea și poziția se stabilesc din timp, nu se mai schimbă

Rigola schimbă și geometria pantei, nu doar înălțimea. La un sifon punctual, pardoseala coboară din toate direcțiile spre un punct și plăcile trebuie tăiate ca să urmărească căderea. La o rigolă lipită de perete sau așezată la intrarea în duș, panta merge într-un singur sens, iar placa rămâne plană pe cealaltă direcție.

Rigolele Everpro Clasic au evacuare orizontală Ø 40 mm și membrană hidroizolantă pe corp, iar lungimea se alege după deschiderea dușului: 400, 500, 600 sau 700 mm, toate cu canal de 70 mm lățime.

Dacă vrei un corp care vine cu grătarul în pachet, ai și varianta Alcaplast, pe lungimea de 550 mm, în două finisaje.

Două rigole de duș de 550 mm, una cu grătar inclus și una în finisaj negru, pentru când vrei să compari aceeași lungime pe două aspecte diferite.

Două cote de cerut înainte de a plăti

Înălțimea de construcție a corpului și adâncimea gărzii de apă sunt singurele două cote care decid dacă produsul intră în pardoseala ta. Ele diferă de la model la model și se iau din fișa tehnică a produsului, nu dintr-un articol. Dacă fișa nu e la vedere, cere-o înainte de comandă.

De ce miroase un sifon uscat și ce faci fără să spargi gresia

Un sifon miroase când garda de apă nu mai e acolo. Cauzele sunt trei și se recunosc după semne diferite.

• Evaporarea.

  • Apare în băile folosite rar, în camere tehnice și în garaje, și merge mai repede acolo unde pardoseala e caldă. Semnul: miroase după o perioadă în care nu s-a dat drumul la apă, iar mirosul e constant și slab.

• Sifonajul.

  • Când se golește o cantitate mare de apă pe o coloană prost aerisită, în conductă apare depresiune și apa din garda ta e trasă afară. Semnul: se aude un gâlgâit în pardoseală când trage cineva apa, iar mirosul vine în valuri, nu continuu.

• Garda lipsă.

  • Clopotul scos la șantier și nepus la loc, cartușul montat strâmb, un corp montat fără piesa de gardă. Semnul: miroase din prima zi, constant, iar apa turnată dispare imediat.

Primele două se repară fără demolări. Contra evaporării, toarnă periodic o cană de apă în sifon, iar dacă încăperea stă nefolosită săptămâni întregi, câteva picături de ulei peste apă încetinesc evaporarea. Există și inserturi cu opritor uscat care se montează în corpul existent, dar înainte să cumperi unul măsoară diametrul interior al corpului: se potrivesc pe dimensiune, nu pe marcă.

Sifonajul se rezolvă cu aer. Dacă în conductă intră aer exact când apare depresiunea, apa din gardă rămâne pe loc. Asta face un aerator cu membrană, numit și ventil de aerisire: se deschide și lasă aerul să intre, apoi se închide la revenirea presiunii, ca să nu iasă miros prin el.

Aeratorul cu membrană VALEasy acoperă DN 32, DN 40 și DN 50, adică diametrele uzuale ale legăturilor de la obiectele sanitare.

Aeratorul nu ține loc de coloană de ventilație

Un ventil de aerisire lasă aerul să intre, nu să iasă, deci nu înlocuiește aerisirea coloanei la exterior. Se montează accesibil, deasupra nivelului de preaplin al obiectelor pe care le deservește, într-un spațiu ventilat, nu zidit definitiv într-un perete pe care îl închizi cu gresie.

La bloc, unde coloana e comună, cauza mirosului poate fi la alt etaj. Acolo se cheamă instalatorul și administrația, nu se improvizează pe coloană.

Ce mai cumperi pe lângă sifon

Sifonul din poză e o piesă dintr-o listă. Ce lipsește de pe bon se cumpără a doua zi, la al doilea drum, cu lucrarea oprită.

• Racordul spre țeavă și garniturile lui, pe diametrul care iese din corp. Verifică întâi ce diametru are ieșirea (la rigolele Everpro de mai sus, de exemplu, e Ø 40 mm) și cu ce se leagă la țeava existentă.

• Hidroizolația: material lichid plus bandă sau manșetă la racord. Unele corpuri vin cu membrană pe flanșă și îți scad un articol de pe listă.

• Adeziv flexibil și chit de rost potrivite pentru zonă umedă.

• Eventual un tub prelungitor sau o ramă reglabilă, dacă înălțimea corpului nu ajunge exact la cota gresiei.

• Un dop sau un capac provizoriu pentru perioada de șantier, ca să nu intre moloz în țeavă.

• Grătarul, dacă îl vrei în alt finisaj decât cel din pachet: se alege pe dimensiunea ramei, nu pe fotografie.

Sume în lei pentru manoperă, hidroizolație, șapă sau refacerea gresiei nu scriu aici, pentru că nu am o sursă pe care să o pot susține și pentru că diferă de la oraș la oraș. Ce poți face e să ceri oferta pe linii separate: piese, hidroizolație, manoperă de montaj, șapă și refacerea gresiei în jurul sifonului. O ofertă cu o singură sumă ascunde exact articolul care crește la final.

Corpurile și rigolele la care m-am referit sunt în magazinul dolinex, cu fișa tehnică pe pagina fiecărui produs. De acolo iei cele două cote care contează: înălțimea de construcție și adâncimea gărzii.

Lista de verificat: pe șantier și în magazin

Prima listă e pentru omul care lucrează, a doua pentru drumul la magazin. Amândouă încap pe un ecran de telefon.

1. Cota sifonului, calculată din pantă și din distanța până la cel mai îndepărtat punct al încăperii.

2. Panta legăturii spre coloană, continuă, fără porțiuni de contrapantă.

3. Proba cu apă, făcută înainte de turnarea șapei.

4. Hidroizolația prinsă de flanșă, fără întrerupere în jurul corpului.

5. Clopotul gărzii pus la loc după turnare și corpul umplut cu apă.

6. Rama la nivelul gresiei, verificată cu bula pe două direcții.

• Grosimea totală a pardoselii, măsurată, în milimetri.

• Distanța de la sifon la coloană și cota de racord.

• Diametrul țevii existente.

• Dacă ai nevoie de ieșire verticală sau laterală.

• Din fișa produsului: înălțimea de construcție și adâncimea gărzii de apă.

Întrebări frecvente

Pot monta sifonul după ce am turnat șapa?

Nu, fără să spargi. Corpul stă sub șapă, iar panta se toarnă spre el. Dacă șapa e deja turnată, singura variantă e să decupezi zona până la planșeu, să montezi corpul la cotă și să refaci șapa, hidroizolația și gresia. E mai ieftin să amâni turnarea cu o zi decât să tai pe urmă.

Cum aleg lungimea rigolei?

După deschiderea zonei de duș și după direcția în care vrei panta. Rigola se așază pe toată lățimea dușului, lipită de perete sau la intrare, ca apa să aibă un singur sens de curgere. Lungimile din lista de mai sus merg din 100 în 100 mm, de la 400 la 700 mm la modelele Everpro, plus varianta de 550 mm la Alcaplast.

Pot lega mașina de spălat la sifonul de pardoseală?

Doar dacă sifonul are un racord lateral prevăzut pentru asta și dacă furtunul intră la înălțimea cerută de producătorul mașinii. Băgat pur și simplu sub grătar, furtunul scuipă apă pe pardoseală la fiecare evacuare rapidă. Verifică în fișa corpului dacă are intrare laterală, înainte să cumperi.

De ce miroase doar vara sau după concediu?

Pentru că atunci garda de apă are timp să se evapore, iar în încăperea nefolosită nimeni nu o reîncarcă. Toarnă o cană de apă în sifon și vezi dacă mirosul dispare în câteva ore. Dacă dispare, ai confirmat evaporarea. Dacă revine imediat și se aude un gâlgâit, discuția e despre aerisirea coloanei, nu despre sifon.

Cât de des se curăță sifonul de pardoseală?

Când apa se scurge mai încet sau când simți miros deși garda e plină. Scoți grătarul și clopotul, cureți părul și depunerile, clătești și montezi la loc. În zonele cu apă dură, pe pereții corpului se depune calcar care se ia mecanic, iar tratarea apei în casă e o discuție separată, care ține de filtru anticalcar apa potabila.

Grătarul mi-a rămas cu un milimetru peste gresie. Contează?

Contează la curățare și la picior. Dacă rama e reglabilă, cobori din ea. Dacă nu, corecția se face doar în rostul din jur, refăcând plăcile imediat vecine. Un grătar peste nivel adună apă în jurul lui, iar apa care stă în rost ajunge, în timp, sub placă.