În aprilie ai oprit centrala, ai închis ușa și ai plecat la altele. În octombrie vine prima seară rece, apeși pe pornire, aparatul face două sau trei încercări de aprindere și se oprește pe eroare. De cele mai multe ori nu s-a stricat nimic: e cenușa de anul trecut, presată în creuzet și în găurile de aer, plus funinginea rămasă pe țevile schimbătorului.

Întreținerea de început de sezon nu e o operație, sunt câteva, fiecare cu scula ei și cu intervalul ei. Mai jos le ai în ordinea în care se fac, cu lista de cumpărături dinainte, cu intervalul dat în kilograme de peleți arși și cu semnul după care îți dai seama că ai sărit peste una.

Nu discutăm aici de ce arde prost aparatul, cât consumă sau ce peleți se cumpără. Discutăm ce cureți, cu ce scule și la câte kilograme.

Ce lasă în urmă un sezon de ardere

Peleții ard mai curat decât lemnele, dar ard cu cenușă fină, iar cenușa fină se așază peste tot, nu doar în sertar. După un sezon, într-o centrală pe peleți găsești cinci depuneri diferite, fiecare în locul ei:

• în creuzet, zgură, adică cenușă topită și întărită, care astupă găurile pe unde intră aerul primar;

• pe pereții camerei de ardere și pe geam, un strat negru-cafeniu, mai gros în dreptul flăcării;

• pe țevile schimbătorului de căldură, funingine uscată plus praf fin între țevi, exact acolo unde căldura ar trebui să treacă în apă;

• pe fundul buncărului și pe spirala melcului, praf de peleți, adică rumeguș, care peste vară trage umezeală și se face crustă;

• în tubul de fum, în teu și în coș, depuneri amestecate cu praf, care strâng secțiunea de trecere.

Peste vară se adaugă umezeala. Cenușa rămasă în aparat trage apă din aer, se lipește de tablă și începe să atace metalul pe care stă. De asta curățarea de la sfârșitul sezonului valorează mai mult decât cea de la început, iar dacă anul trecut ai închis ușa peste cenușă, curățarea de acum durează mai mult.

Efectul practic e simplu de urmărit: fiecare strat depus pe schimbător e căldură care pleacă pe coș în loc să intre în apă, iar fiecare gaură astupată în creuzet e aer care nu ajunge la flacără. Nu îți spun cu cât scade randamentul, pentru că n-am o măsurătoare pentru aparatul tău. Îți spun unde se vede: în cum arată flacăra, în cât de repede se murdărește geamul și în cât de des pornește aparatul ca să țină aceeași temperatură.

Semnele după care îți dai seama că ai întârziat

Aparatul nu te anunță cu un mesaj că e murdar. Te anunță cu flacăra, cu geamul și cu opririle.

• flacără galbenă și lungă, care se leagănă și atinge pereții, în loc de flacără scurtă și vie;

• depuneri negre pe geam în câteva ore de la ultima ștergere a geamului;

• peleți nearși care rămân în creuzet sau se revarsă peste marginea lui;

• opriri repetate pe eroare de aprindere, mai ales la prima pornire după o pauză lungă;

• fum care iese pe la ușă când o deschizi sau miros de ars în camera centralei;

• aparatul merge mai mult, la același reglaj, ca să țină aceeași temperatură în casă.

Primele două sunt cele mai de încredere, pentru că le vezi fără să desfaci nimic. Dacă geamul se înnegrește în aceeași seară în care l-ai șters, aerul nu ajunge unde trebuie: creuzet astupat, schimbător încărcat sau tiraj slab pe coș.

Fumul în cameră nu se lasă pe mâine

Dacă la pornire iese fum pe la ușă sau pe la racordul de fum, oprește aparatul și nu îl reaprinde până nu verifici tubul de fum și coșul. Gazele de ardere conțin monoxid de carbon, care nu se vede și nu miroase. Un detector de monoxid de carbon montat în camera centralei e singurul lucru care te anunță la timp. Dacă tirajul rămâne slab și după curățare, cheamă un coșar autorizat, nu forța aprinderea.

Trusa de curățare: ce cumperi înainte să deschizi ușa

Curățarea se oprește la jumătate dacă îți lipsește o sculă, iar aparatul desfăcut stă rece până a doua zi. Lista e scurtă, iar în afara consumabilelor se cumpără o singură dată:

• aspirator de cenușă cu filtru pentru cenușă fină și recipient metalic;

• perie de cazan pe diametrul tubului de fum, cu tijă;

• perie de sârmă mică și racletă, pentru zgura din creuzet;

• șurubelniță sau cheie imbus pentru capacele de vizitare, după cum sunt prinse la aparatul tău;

• cârpă uscată de bumbac sau hârtie de bucătărie, pentru senzorul de flacără;

• găleată metalică cu capac, pentru cenușă;

• mănuși de lucru și mască de praf;

• o foaie de hârtie obișnuită, pentru testul garniturilor.

Aspiratorul de cenușă, nu aspiratorul de casă

Asta e singura poziție din listă la care nu există înlocuitor. Cenușa de peleți e fină ca făina, iar un aspirator de casă o trece prin filtru, o bagă în motor și o scoate înapoi în cameră printre fantele de evacuare. Le compari pe același criteriu, filtru, recipient și ce se întâmplă cu cenușa fină:

Și aspiratorul de cenușă are o regulă: se aspiră cenușă rece. Sub stratul de la suprafață, jarul ține mult mai mult decât crezi. Dacă ai ars aseară, curățenia se face mâine.

Peria se alege pe diametrul tubului, nu pe mărime

Peria de cazan curăță doar dacă are diametrul tubului pe care intră. Una mai mică se plimbă prin mijloc și lasă depunerea pe pereți, una prea mare nu intră sau se blochează la prima îmbinare. Măsoară diametrul interior al tubului de fum de la ieșirea din centrală și cumpără peria pe cifra aia; dacă știi doar diametrul exterior, scade grosimea peretelui, care e scrisă în fișa tubului. La periile pentru schimbător contează altceva: dacă țevile sunt drepte sau în manta și dacă aparatul are deja tije proprii de raclare.

Le compari pe putere, pentru că volumul recipientului e același la amândouă. Pentru cenușarul unei centrale de casă, 18 litri înseamnă că nu golești recipientul la mijlocul lucrării. Puterea în plus se simte când tragi cenușă mai grea și mai multă, de exemplu din camera unui cazan pe lemne aflat în aceeași centrală termică.

Două aspiratoare de cenușă cu același volum de recipient, de comparat pe putere:

Procedura, pas cu pas, în ordinea în care se face

Pasul 1. Oprirea, răcirea completă și scoaterea de sub tensiune

Nu se deschide nimic la cald. Oprești din panou și lași aparatul să termine ciclul lui de răcire, adică ventilatorul mai merge câteva minute după ce flacăra s-a stins. Abia după ce s-a răcit, scoți din priză sau oprești de la întrerupătorul aparatului. Orice intervenție la partea electrică dincolo de scos din priză se face de un electrician sau de un service autorizat, nu de tine cu șurubelnița în mână.

Pasul 2. Cenușarul și camera de ardere

Scoți sertarul de cenușă și îl golești în găleata metalică cu capac, nu în sacul de gunoi. Aspiri apoi camera de ardere, pereții și colțurile de jos, cu duza aspiratorului de cenușă. Nu freca pereții cu peria de sârmă dacă au strat de protecție; peria de sârmă e pentru fontă și pentru creuzet. Găleata cu cenușă stă pe beton sau pe pământ cel puțin o zi, cu capacul pus.

Pasul 3. Creuzetul: găurile, nu doar cenușa

Creuzetul, vasul în care ard peleții, se scoate din locaș. Aici nu contează cât de curat arată pe dinafară, ci dacă toate găurile de aer sunt libere. Zgura se ia cu racleta și cu peria de sârmă, iar găurile se desfundă una câte una, cu o sârmă subțire sau cu un burghiu rotit cu mâna, la diametrul găurii. Când îl pui la loc, verifică să intre complet în locaș și pe poziția lui: un creuzet așezat strâmb schimbă traseul aerului și dă exact flacăra galbenă și lungă de care vorbeam mai sus.

Pasul 4. Schimbătorul de căldură

Majoritatea centralelor pe peleți au tije sau manete de raclare, pe care le tragi înainte și înapoi de câteva ori cu aparatul rece. Aia e curățarea de rutină, nu cea de sezon. La început de sezon se deschide și capacul de vizitare, se periază țevile pe toată lungimea lor, apoi se aspiră praful căzut în camera de sub ele.

Fii atent la garnitura capacului de vizitare când îl montezi înapoi. Dacă s-a rupt sau s-a tasat, se schimbă. E locul pe unde intră aer fals în circuitul de fum, iar aerul fals îți schimbă tirajul fără să înțelegi de unde vine.

Pasul 5. Buncărul și melcul de transport

Golești buncărul complet, până vezi fundul, și aspiri praful de peleți. Rumegușul de pe fund e problema reală: absoarbe umezeală, se face crustă și ajunge în melc, unde se presează pe spiră și încetinește transportul. Cu aparatul scos din priză, uită-te la spirala melcului prin gura buncărului și scoate ce a ajuns acolo și n-are ce căuta: sfoară de la sac, o bucată mare de lemn, resturi de plastic.

Nu demonta melcul sau motoreductorul ca să vezi mai bine. Dacă melcul e blocat sau face zgomot, e treabă de service autorizat, nu de seara asta.

Pasul 6. Senzorul de flacără: o cârpă uscată și nimic mai mult

Senzorul de flacără, fotocelula care confirmă aparatului că arde, e un ochi de sticlă. Dacă se acoperă cu un film de funingine, aparatul nu mai vede flacăra și se oprește pe eroare de aprindere, deși flacăra există. De multe ori asta e toată defecțiunea pentru care se cheamă service la prima pornire de sezon.

Se scoate din locaș așa cum spune manualul, se șterge cu o cârpă uscată de bumbac sau cu hârtie de bucătărie și se pune la loc. Fără șmirghel, fără pastă abrazivă, fără solvenți și fără apă. O zgârietură pe sticlă rămâne acolo pentru totdeauna, iar o picătură de lichid ajunsă pe fir e altă problemă, mai scumpă. Dacă senzorul stă într-un tub, curăță și tubul, tot uscat.

Pasul 7. Garniturile de ușă: testul cu foaia de hârtie

Garnitura de fibră de pe ușa camerei de ardere se tasează în timp. Testul se face cu o foaie de hârtie obișnuită: pui foaia între ușă și ramă, închizi ușa și tragi de foaie. Dacă iese ușor, garnitura nu mai apasă pe porțiunea aia. Repeți în patru sau cinci puncte pe tot conturul ușii, inclusiv lângă balamale, unde se uită lumea cel mai rar.

Garnitura slăbită lasă aer fals în camera de ardere, iar aerul fals înseamnă flacără dezordonată, geam murdar și aparat care merge mai mult pentru aceeași căldură. Se schimbă cu garnitură pe grosimea și pe diametrul cerute de aparat, scrise în manual. Dacă e prinsă cu adeziv special sau cu cleme, e o lucrare de service.

Pasul 8. Tubul de fum, teul și coșul

Tubul de la centrală până la coș se demontează la capacul de curățare sau la teu, se periază cu peria pe diametrul lui și se aspiră ce cade în colectorul teului. Dacă tubul sau teul sunt ruginite ori găurite, se înlocuiesc; piesele de racord și coșurile de fum se aleg pe diametrul ieșirii din aparat, nu pe ce se găsește în raft. Coșul propriu-zis, pe verticală, e treabă de coșar autorizat, o dată pe sezon. Nu urca pe acoperiș ca să scurtezi drumul.

Pasul 9. Remontarea și prima aprindere, cu ochii pe geam

Pui totul la loc în ordine inversă, verifici că sertarul de cenușă intră complet, că ușa se închide fără să forțezi și că nu ți-a rămas vreo sculă în camera de ardere. Apoi aprinzi și stai lângă aparat prima jumătate de oră. Flacăra trebuie să se ridice scurtă și vie în câteva minute, iar geamul să rămână curat. Dacă geamul se întunecă în prima seară, te întorci la creuzet și la schimbător.

Ce se întâmplă la o pană de curent

O centrală pe peleți are nevoie de curent ca să meargă ventilatorul de evacuare. Dacă se ia curentul în timp ce aparatul arde, fumul din camera de ardere caută drumul cel mai scurt, adică ușa. O sursă de alimentare neîntreruptibilă dimensionată pentru aparat îl ține până termină ciclul de oprire; dacă nu știi de unde să începi, uită-te întâi la ce este și cum se alege o sursă UPS, apoi discută montajul cu un electrician.

Intervalele, în kilograme de peleți arși, nu în zile de calendar

Intervalele de mai jos sunt orientative, pentru o centrală de casă care arde peleți de calitate obișnuită. Manualul aparatului tău are ultimul cuvânt: dacă producătorul dă altă cifră, se merge pe a lui, mai ales cât timp aparatul e în garanție.

De ce în kilograme și nu în zile: pentru că un aparat care merge în octombrie pe treapta de jos arde într-o săptămână cât arde în ianuarie în două zile. Intervalul în zile te minte de două ori pe sezon, la început și la sfârșit. Cifra în kilograme o ai deja la îndemână, numeri sacii goliți și înmulțești cu greutatea scrisă pe ambalaj. Ține socoteala pe o etichetă lipită pe buncăr sau în telefon, cu data ultimei curățări a schimbătorului.

Mai e ceva ce schimbă intervalul, iar la aparat nu se vede: numărul de aprinderi. Fiecare pornire lasă zgură în creuzet, iar un aparat legat la un rezervor de acumulare face mai puține porniri și opriri pentru aceeași căldură livrată în casă. Dacă oricum ai de făcut o modificare în instalație, citește întâi de ce avem nevoie de un rezervor de acumulare și apoi numără-ți aprinderile dintr-o zi obișnuită de iarnă.

Ce faci singur și ce lași pe mâna unui autorizat

• Faci singur, cu aparatul rece și scos din priză:

  • golirea cenușarului, curățarea camerei de ardere și a creuzetului;

  • tragerea tijelor de raclare și periatul schimbătorului prin capacul de vizitare;

  • golirea buncărului, aspirarea rumegușului și verificarea vizuală a melcului;

  • ștergerea uscată a senzorului de flacără;

  • testul cu foaia de hârtie la garnituri;

  • periatul tubului de fum de la aparat până la teu.

• Lași pe mâna unui autorizat:

  • coșul pe verticală și verificarea tirajului, o dată pe sezon, la coșar autorizat;

  • demontarea melcului sau a motoreductorului și orice intervenție la partea electrică ori la automatizare;

  • schimbarea garniturilor prinse cu adeziv sau cu cleme și reglajele de ardere din meniul de service;

  • orice lucrare la un aparat pe gaz aflat în aceeași centrală termică, fără excepție.

Regula pe care o țin de mult: dacă operația cere să desfaci o legătură electrică, să umbli la reglajele de ardere din meniul de service sau să urci pe acoperiș, nu e treaba ta de seara asta. Iar dacă aparatul e în garanție, verifică întâi în certificat ce revizii îți cere producătorul; o curățare făcută corect de tine nu înlocuiește revizia pe care ți-o cere el în scris.

Peleți, lemne, termosemineu: aceleași operații, alte depuneri

Dacă în aceeași cameră ai și un cazan pe lemne, nu folosi aceeași rutină la amândouă. Le compari pe același criteriu, depunerea dominantă și scula care o ia de acolo:

Diferența practică e una singură: la peleți lupți cu praful, la lemne lupți cu depunerea lipicioasă. La o centrală pe lemne contează direct temperatura la care o ții, pentru că focul mocnit depune de câteva ori mai mult decât focul viu; despre asta e discuția din ghidul de la ce temperatură se ține centrala pe lemne. La un termosemineu pe peleți operațiile sunt exact cele de mai sus, doar că geamul îți spune mai repede când ai întârziat.

Pentru partea de lemne, unde depunerea e lipicioasă, agentul de curățare se folosește după instrucțiunile de pe ambalaj și pe lângă perie, nu în locul ei:

Costul întreținerii, pe linii

Nu îți dau sume în lei, pentru că manopera diferă de la o firmă la alta, iar prețurile se mișcă de la un sezon la altul. Îți dau liniile, ca să nu te trezești pe parcurs cu o cheltuială pe care n-o aveai în cap:

• o singură dată: aspiratorul de cenușă, setul de perii pe diametrul tubului, racleta, găleata metalică cu capac, mănușile și masca;

• în fiecare sezon: garnitura de ușă dacă pică testul cu hârtia, garnitura capacului de vizitare, eventual un agent de curățare pentru depuneri;

• servicii: coșăritul o dată pe sezon și revizia de service autorizat, dacă aparatul e în garanție sau dacă vrei reglajele de ardere verificate;

• timpul tău, care la prima curățare de sezon nu e puțin, mai ales dacă anul trecut ai închis ușa peste cenușă.

Când ceri o ofertă de revizie, cere-o pe linii separate: manoperă, piese, deplasare. O sumă rotundă nu se poate compara cu altă sumă rotundă, iar piesele schimbate trebuie să apară scrise, nu povestite la telefon.

Întrebări frecvente

La câte kilograme de peleți se curăță schimbătorul de căldură?

Orientativ, la circa 500 kg de peleți arși, cu manualul aparatului deasupra acestei cifre. Dacă nu ai ținut socoteala sacilor, mergi după semn: când aparatul are nevoie de mai mult timp pentru aceeași temperatură în casă, la același reglaj, schimbătorul cere perie.

Pot să aspir cenușa cu aspiratorul de casă dacă o las să se răcească bine?

Nu. Problema nu e doar jarul, ci filtrul: cenușa de peleți e fină, trece prin filtrul unui aspirator de uz casnic, ajunge la motor și iese înapoi în cameră. Aspiratorul de cenușă are filtru pentru cenușă fină și recipient metalic. Și cu el se aspiră tot cenușă rece.

La o sobă pe peleți se fac aceleași operații?

Aceleași, pe mai puține piese: cenușar, creuzet, schimbător, senzor, garnitură de ușă, tub de fum. În plus ai geamul, care e cel mai bun indicator de murdărie din toată instalația. Dacă te gândești acum la un astfel de aparat, ai avantajele și dezavantajele unei sobe pe peleți puse cap la cap într-un articol separat.

Am curățat tot și aparatul tot se oprește pe eroare de aprindere. Ce mai verific?

În ordinea asta: senzorul de flacără să fie curat și pus complet în locaș, creuzetul să stea așezat corect, peleții din buncăr să nu fi tras umezeală peste vară și tirajul pe coș să fie în regulă. Dacă rezistența de aprindere e cauza, aia nu se schimbă pe blat: e lucrare de service autorizat.

Trebuie coșar autorizat dacă tubul e scurt și drept?

Tubul de racord până la teu îl cureți tu, cu peria pe diametrul lui. Coșul pe verticală rămâne treabă de coșar autorizat, o dată pe sezon, indiferent cât de simplu arată traseul de jos. El vede și starea coșului, nu doar depunerea.

Trei lucruri de pus pe listă înainte de magazin

Diametrul interior al tubului de fum, măsurat, nu ghicit. Grosimea și lungimea garniturii de ușă, luate din manualul aparatului. Volumul recipientului de aspirator pe care îl poți căra plin până la containerul de cenușă. Cu cele trei cifre în telefon, cumpărătura se face dintr-un drum.