Doi saci pe același palet, aceeași centrală, același termostat, aceeași casă. Pe unul scrie A1, pe celălalt A2, iar între ei sunt 3 lei. Diferența nu se vede la casa de marcat, se vede în martie, când numeri câți saci au intrat în buncăr și de câte ori ai scos peria pe schimbător.

Articolul ăsta nu e despre cât consumă o centrala pe peleți într-o lună de iarnă, aia e altă socoteală. Aici singura variabilă care se schimbă e sacul: putere calorică 4,9 față de 4,6 kWh/kg, umiditate sub 10% față de 12%, cenușă 0,7% față de 1,5%. Restul rămâne fix. Toate cifrele de mai jos sunt calculate cu ipotezele scrise pe față, ca să le poți înlocui cu ale tale înainte să comanzi paletul.

Ce te interesează de fapt: kilogramele pe zi, nu kWh pe kilogram

Centrala nu arde kilowați, arde kilograme. Casa cere o cantitate de căldură pe zi, iar sacul o livrează cu un randament. Formula cu care poți lucra chiar în magazin: kilograme pe zi egal necesarul zilnic în kWh împărțit la puterea calorică a peletului înmulțită cu randamentul centralei. Dacă schimbi doar puterea calorică, restul rămânând identic, rezultatul se mișcă direct proporțional.

• Necesar de căldură: 90 kWh pe zi, o zi rece de ianuarie la o casă de dimensiune medie, izolată acceptabil.

• Randamentul centralei: 88%, același la ambele probe.

• Sezonul de încălzire: 180 de zile.

• Ambalajul: sac de 15 kg, cum vine pe palet.

• Diferența de preț: 3 lei pe sac, A1 față de A2.

Dacă necesarul tău e altul, scalează: la 60 kWh pe zi împarți kilogramele la 1,5, la 120 kWh le înmulțești cu 1,33. Cel mai cinstit mod de a-ți afla propria cifră e sezonul trecut. Iei kilogramele arse, le înmulțești cu puterea calorică de pe sacul de atunci și cu randamentul, apoi împarți la zilele de funcționare. Nu e laborator, dar e casa ta.

A1 față de A2: cele trei cifre care contează pe sac

Pe un sac serios scrie clasa, apoi cifrele care o justifică. Clasele A1, A2 și B vin din standardul european pentru peleți de lemn, iar lângă clasă apare numărul de licență al schemei de certificare. Dacă pe ambalaj e doar litera, fără cifre și fără număr, ai o promisiune, nu o specificație. Cele trei cifre pe care le compari sunt mereu aceleași.

• Putere calorică netă: 4,9 kWh/kg la A1, 4,6 kWh/kg la A2.

  • Cei 0,3 kWh/kg lipsă înseamnă 6,5% mai multe kilograme pentru aceeași căldură. Se plătesc la fiecare sac, tot sezonul.

• Umiditate: sub 10% la A1, 12% la A2.

  • Apa nu arde. E deja scăzută din puterea calorică netă de mai sus, dar lasă urme separat: peletul mai umed se sfărâmă mai ușor la transport și ține mai prost la depozitare.

• Cenușă: 0,7% la A1, 1,5% la A2.

  • De aici vin golirile de cenușar, depunerea pe schimbător și riscul de aglomerări în arzător. Nu se vede în preț pe sac, se vede în timpul tău și în piese.

Cât consumă, în kilograme pe zi și pe sezon

Cu sacul A1: 4,9 kWh/kg înmulțit cu randamentul de 88% dă 4,31 kWh utili din fiecare kilogram. Pentru 90 kWh pe zi, centrala cere 20,9 kg pe zi. Pe 180 de zile ies 3.756 kg, adică 251 de saci de 15 kg.

Cu sacul A2: 4,6 kWh/kg ori 0,88 dau 4,05 kWh utili pe kilogram, deci 22,2 kg pe zi și 4.000 kg pe sezon, adică 267 de saci. Diferența e de 1,3 kg pe zi și de 244 kg pe sezon, 16 saci pe care îi cari, îi depozitezi și îi plătești în plus. Și asta e doar partea care se calculează curat.

• Criteriu

  Sac A1

  Sac A2

• Putere calorică netă declarată

  4,9 kWh/kg

  4,6 kWh/kg

• Umiditate

  sub 10%

  12%

• Cenușă

  0,7%

  1,5%

• Consum pentru 90 kWh de căldură pe zi

  20,9 kg/zi

  22,2 kg/zi

• Consum pe 180 de zile

  3.756 kg

  4.000 kg

• Saci de 15 kg pe sezon

  251

  267

• Cenușă pe sezon

  circa 26 kg

  circa 60 kg

• Apă din masa peleților, pe sezon

  circa 376 kg

  circa 480 kg

• Autonomie la un buncăr de 80 kg

  circa 92 de ore

  circa 86 de ore

Buncărul: cât ține o umplere

Consumul zilnic se traduce direct în autonomie. La un pachet cu buncăr de 80 kg, cum e centrala pe peleți de 35 kW, autonomia scade de la circa 92 de ore la circa 86, deci pierzi cam șase ore între două umpleri. La un buncăr de 25 kg, cum are un termosemineu pe peleți de 25 kW, ești oricum la o alimentare pe zi, iar cele 6% se simt mai puțin în program și mai mult în sacii de la ușă.

Sacul mai ieftin cu 3 lei: unde se închide socoteala

Aici e miezul. Cu A2 cumperi 267 de saci, cu A1 cumperi 251. Cei 3 lei în plus pe sacul de A1 te costă 753 de lei pe sezon (251 ori 3). În schimb nu mai cumperi 16 saci. Cele două se echilibrează când un sac costă 753 împărțit la 16, adică 47 de lei. Peste 47 de lei sacul, A1 iese mai ieftin pe sezon doar din kilograme, fără să pui la socoteală nimic altceva.

Sub 47 de lei sacul, kilogramele singure nu acoperă diferența. Nu înseamnă că A2 câștigă, înseamnă că restul argumentului trebuie să vină din cenușă, din curățări și din uzură, iar acelea se plătesc în timp și în piese, nu în saci. Formula rămâne: diferența de preț pe sac ori numărul de saci de A1, împărțit la sacii economisiți. Pune în ea prețul de pe raft din ziua în care cumperi.

De ce nu scriu lei pe tonă

Prețul peleților se mișcă de la o lună la alta și de la un depozit la altul, iar o cifră scrisă acum te-ar duce în eroare la primăvară. De aceea articolul lucrează cu diferența de 3 lei pe sac, cu numărul de saci și cu pragul de echilibru. Cifra care lipsește o completezi tu, de pe etichetă.

Cenușa: 0,7% față de 1,5%, în goliri și în curățări

Procentele de pe sac par mici până le înmulțești cu tonele. La 3.756 kg cu 0,7% cenușă ies circa 26 kg de cenușă pe sezon. La 4.000 kg cu 1,5% ies circa 60 kg. De 2,3 ori mai mult, din același cenușar și cu același om care îl golește.

Pe săptămână, asta e diferența dintre circa 1 kg și circa 2,3 kg de cenușă, la 26 de săptămâni de sezon. Cât de des golești depinde de capacitatea cenușarului tău, iar aceea e în manual, nu în articol: dacă la A1 mergeai o dată la două săptămâni, la A2 pregătește-te de o dată pe săptămână. Cântărește o singură golire și ai calendarul pentru tot sezonul.

Partea mai scumpă nu e cenușarul, e schimbătorul de căldură. Cenușa zburătoare se depune pe țevi, transferul termic scade, gazele ies mai calde pe coș, iar randamentul cu care ai calculat cei 6,5% începe să coboare. Cu A2 nu faci neapărat de două ori mai multe curățări din manual, pentru că intervalele de acolo sunt date în ore sau în kilograme arse, dar între două curățări se depune de peste două ori mai mult.

Umiditatea: 104 kg de apă plătită la preț de pelet

La 10% umiditate, din sacul de 15 kg 1,5 kg sunt apă. La 12%, 1,8 kg. Diferența e de 0,3 kg pe sac, ceea ce pare nimic, dar pe cantitatea de sezon devine 480 kg de apă cu A2 față de 376 kg cu A1, adică 104 kg în plus, cărați, depozitați și plătiți la preț de pelet.

Atenție la o capcană de calcul: apa nu se adună separat la pierderi, e deja cuprinsă în puterea calorică netă declarată pe sac, altfel ai număra aceeași pierdere de două ori. Ce aduce umiditatea în plus e de altă natură: peletul mai umed se sfărâmă mai ușor în transport și în melc, iar depozitat într-un spațiu neîncălzit trage și mai multă umezeală, se umflă și face praf. Praful, nu apa, e cel care îți dă bătăi de cap la alimentare.

Melcul, arzătorul și praful de pe fundul sacului

Prin melc trec, cu A2, 244 kg în plus pe sezon la aceeași căldură livrată. Șase procente și jumătate mai multe rotații nu omoară niciun reductor, dar nu vin singure. Vin cu praful și cu granulele sfărâmate adunate pe fundul sacului: acelea nu se transportă frumos, se macină, se compactează în tub și te trezești cu opriri pe suprasarcină sau cu alimentare neuniformă. O alimentare neuniformă strică arderea, iar arderea strâmbă aduce iar consum.

Cenușa mai multă are și ea o formă neplăcută: aglomerările dure din arzător, care astupă găurile de aer din grătar. Când aerul primar nu mai intră uniform, flacăra fumegă și se depune gudron, iar curățarea nu se mai face cu peria, se face cu răzuitorul. Gudronul apare mai ales când centrala merge mult la putere mică, așa că întrebarea cu puffer sau fără cântărește aici mai mult decât litera de pe sac.

Ce nu reglezi singur

Reglajul raportului aer/combustibil, intervențiile în partea electrică și racordarea la coșul de fum se fac de personal autorizat, cu aparat de măsură pe gazele de ardere. Dacă schimbi clasa peletului sau furnizorul, cere verificarea reglajului la următoarea revizie, nu umbla singur în setările din meniu. Un reglaj făcut din ochi îți poate anula tot ce ai economisit la sac și, în cazuri urâte, îți umple casa de fum.

Când A2 e alegerea corectă

Nu există o alegere bună pentru toată lumea, există criterii. Compară cele două clase pe același criteriu: lei pe kWh util, kilograme de cenușă pe sezon, timp de curățare, toleranța instalației tale la praf. Situațiile în care A2 e o alegere rațională:

• Prețul de pe raft e clar sub pragul de echilibru calculat mai sus și sacii se găsesc constant, nu doar în promoție.

• Instalația iartă cenușa: grătar mobil, curățare automată a schimbătorului, cenușar mare, acces ușor la ușițe.

• Sezonul tău e scurt sau centrala e a doua sursă de căldură, deci tonajul mic face diferența de kilograme neglijabilă.

• Cumperi pentru o soba pe peleți sau pentru un termosemineu pe peleți cu buncăr mic, unde umbli oricum zilnic la aparat și vezi imediat cât s-a depus.

Invers, dacă ai melc lung, buncăr mare, acces greu la schimbător sau centrala e singura sursă de căldură din casă, cei 3 lei în plus se recuperează din faptul că nu stai iarna cu instalația desfăcută. Dacă încă alegi aparatul, comparația între cele mai bune centrale pe lemne și peleți se face pe aceleași criterii, nu pe alte cifre.

Cum verifici sacul în magazin, în două minute

1. Clasa scrisă cu cifre lângă ea: putere calorică, umiditate, cenușă. Litera singură nu spune nimic.

2. Numărul de licență al certificării, tipărit pe sac. Notează-l și verifică-l acasă.

3. Diametrul: 6 sau 8 mm, comparat cu ce cere manualul centralei tale.

4. Lungimea granulelor, relativ uniformă. Cele foarte lungi se așază prost în melc.

5. Fundul sacului: un strat de praf de câțiva milimetri, vizibil prin plastic, e răspunsul la întrebarea cu blocajele.

6. Suprafața granulelor, netedă și lucioasă, fără crăpături pe lungime. Crăpăturile arată presare slabă și se transformă în praf.

7. Testul cu degetele: o granulă bună se rupe greu și nu se face pulbere între arătător și degetul mare.

Diametrul e singurul lucru de pe listă pe care nu-l poți corecta după cumpărare. Melcul, tubul de alimentare și reglajul sunt făcute pe o granulație: dacă manualul cere 6 mm, nu iei 8 mm pentru că sacul e mai ieftin. Restul se compensează cu atenție, diametrul nu.

Ce mai cumperi pe lângă peleți

Costul unui sezon nu e doar paletul. Un pelet cu mai multă cenușă înseamnă mai mult consumabil de întreținere, iar cine calculează doar sacii se trezește cu diferența la primăvară. Pe listă intră lucruri ieftine, care se plătesc singure dacă îți scutesc o intervenție.

Două produse de curățare cu roluri diferite, care nu se înlocuiesc între ele: unul lucrează pe depunerile din partea de foc, celălalt pe circuitul de apă al instalației.

Agentul pentru sobe și cazane atacă depunerile de gudron din camera de ardere, nu cenușa zburătoare de pe schimbător; aceea se scoate cu peria și cu un aspirator de cenușă, nu cu chimicale. Agentul pentru instalație lucrează pe partea de apă, unde se strânge nămol de la calorifere, și nu are treabă cu clasa peletului. Împreună trec puțin sub 180 de lei la prețul de raft din momentul scrierii. Pe lângă ele îți mai trebuie o perie potrivită la diametrul țevilor din schimbător și mănuși.

Mai sunt două lucruri pe care oamenii le uită. Primul, spațiul: 4 tone înseamnă în jur de patru paleți, deci un loc uscat și acoperit, cu acces pentru cărat. Al doilea, curentul: fără energie electrică centrala nu aprinde, nu alimentează și nu circulă apa, așa că o sursă UPS pe pompă și pe automatizare e o cheltuială mică față de o instalație oprită la minus zece grade. Și tirajul: un coș de fum la diametrul cerut de producător face diferența între o ardere curată și un schimbător încărcat în trei săptămâni.

Pot amesteca A1 cu A2 în același buncăr?

Mecanic, da. Ca reglaj, faci un combustibil pe care nu-l cunoaște nimeni: dozajul și aerul sunt puse pe o putere calorică, iar amestecul o mută la fiecare sac. Dacă schimbi clasa sau furnizorul, arde buncărul până la capăt și cere verificarea reglajului la revizie.

Cum îmi calculez singur necesarul zilnic în kWh?

Iei kilogramele de peleți din sezonul trecut, le înmulțești cu puterea calorică de pe sacul de atunci și cu randamentul centralei, apoi împarți la zilele de funcționare. Rezultatul îl pui în formula din articol și obții kilogramele tale pe zi, nu ale mele.

Diferența de 6,5% la consum e tot ce câștig cu A1?

E singura parte care se calculează curat. Peste ea vine cenușa de 2,3 ori mai mică, deci mai puține goliri și un schimbător mai curat, iar un schimbător curat ține randamentul aproape de cel din fișa tehnică. Partea aia nu se pune într-o cifră fără măsurători pe instalația ta, dar merge în același sens.

Merită A1 la o centrală veche, fără curățare automată?

Acolo se simte cel mai mult, pentru că fiecare kilogram de cenușă în plus îl scoți cu mâna. Dacă accesul la schimbător e greu și centrala e singura sursă de căldură, cenușa mai mică valorează mai mult decât cei 3 lei pe sac. La un cazan cu grătar mobil și cenușar mare, decizia se întoarce la pragul de preț.